Republica Moldova: Retrospectiva anului politic 2022

Începutul anului 2022 se anunța unul liniștit pe plan politic intern. După victoria neașteptată a PAS în alegerile din 2021, atât Parlamentul, cât și Guvernul aveau libertatea deplină să-și îndeplinească promisiunile electorale. Invazia Rusiei din februarie a dat însă peste cap toate planurile guvernării de la Chișinău iar 2022 a devenit unul din cei mai complicați ani din istoria țării.  

Crize în loc de reforme 

Chiar de la începutul războiului în Ucraina, în Republica Moldova au început să vină numeroși refugiați ucraineni, țara nefiind pregătită pentru un asemenea scenariu. Cu toate acestea, atât autoritățile, cât și populația s-au mobilizat în mod exemplar, oferind tot ajutorul necesar. În scurt timp, Moldova a devenit prima în topul celor cinci țări care au primit refugiați din Ucraina – cu aproape 1400 de oameni raportați la 10.000 de locuitori. De asemenea, guvernarea a beneficiat și de suport din partea partenerilor externi, sprijin care a ajutat semnificativ la gestionarea mult mai eficientă a crizei.  

La scurt timp, peste Moldova a venit o altă criză, cea energetică, care a afectat întreaga Europă. Prețurile la resursele energetice au explodat iar Guvernul de la Chișinău a început să implementeze, în primăvara și toamna anului 2022, un program de compensații, care, la fel, a fost sprijinit de partenerii externi.  

Pe plan politic, lucrurile au evoluat relativ liniștit. Având o majoritate parlamentară și un guvern, partidul de guvernare PAS a condus detașat, lăsând în umbră atât partidele de opoziție din Parlament, cât și pe cele extraparlamentare. Cu toate acestea, anul nu a fost lipsit de scandaluri, care au condus la demiterea unor miniștri din Guvern, iar scurgerile de informații din conturile de telegram ale mai multor demnitari au bulversat opinia publică. Mai mulți analiști de la Chișinău au insistat că guvernul condus de Natalia Gavriliță ar trebui demis, deoarece nu face față provocărilor și nu lucrează sistemic la implementarea reformelor, cum ar fi în sectorul justiției.  

Vadim Pistrinciuc, directorul executiv al Institutului pentru Inițiative Strategice (IPIS), este de părere că, în pofida tuturor provocărilor, guvernarea totuși a reușit să facă față unei suprapuneri de crize fără precedent.  

„Eu aș defini performanța politică a partidului de guvernare astfel: a făcut față provocărilor. Îmi este dificil să spun că, într-o astfel de situație în care ne aflăm, poți să ai un scor politic mai mare, deoarece crizele sunt foarte multe. Evident, se observă că lipsește experiența politică, jocurile politice sunt gestionate mult mai slab, dar un atu pe care îl au este o bună mobilizare în fața crizelor. Un punct slab este acest izolaționism de integritate. Cumva, grație faptului că sunt singuri la guvernare și au venit pe valul acesta de luptă anti-corupție, le afectează capacitatea lor de a construi punți cu diferiți actori din societate, cu alte partide politice sau cu oameni importanți din această țară. Eu cred că acest izolaționism va avea repercusiuni în viitor și ei vor plăti un preț politic. Referitor la greșelile de guvernare, cu siguranță sunt multe. În special, cu viteza de implementare a acestora sau cu gestionarea crizei energetice. În acest sens, vor plăti un preț politic la viitoarele alegeri, dar pentru noi, pentru societate, dar și pentru Europa, contează foarte mult ca ei să reușească să asigure o stabilitate economică, socială și de securitate a Republicii Moldova în acest timp foarte dificil de război”, a declarat pentru DW analistul.  

Partidele de opoziție, puse în umbră de partidul de guvernare 

Majoritatea parlamentară a PAS a pus în umbră partidele de opoziție de la Chișinău, atât pe cele parlamentare de stânga, cât și pe cele extraparlamentare. Din toate partidele, doar partidul condus de controversatul politician și afacerist Ilan Șor s-a remarcat prin organizarea mai multor proteste la Chișinău, orientate spre critica, în special, a președintei Maia Sandu. Cu toate acestea, protestele n-au dat nici un rezultat iar o mare parte din investigațiile jurnaliștilor de la Chișinău au demonstrat că protestatarii erau plătiți. 

Pentru partidul comuniștilor și cel al socialiștilor, foste formațiuni de guvernământ, anul a fost de asemenea unul complicat. Războiul din Ucraina i-a făcut să se abțină de la declarații și laude pro-ruse, pe care ei mizau în timpurile anterioare.  

„Pe de o parte, partidele de stânga sunt orientate, în primul rând, spre Rusia și ele nu pot să condamne războiul împotriva Ucrainei. Pe de altă parte, aceste partide înțeleg că este o agresiune nemotivată a Moscovei împotriva unui stat suveran și nu poți susține deschis războiul. De aceea, partidele au preferat o perioadă foarte îndelungată de timp să tacă, să nu facă nici o declarație. Această criză de imagine va continua pentru partidele de stânga, pentru că toate alegerile și mesajele partidelor politice din R. Moldova sunt axate pe geopolitică și vectorul de dezvoltare al țării. Astfel, aceste partide au rămas practic fără un mesaj clar. Avem și excepții, cum ar fi președintele de onoare al Partidului Socialiștilor, care mai repetă acea sintagmă a „parteneriatului strategic cu Federația Rusă”, dar toată lumea înțelege că în condițiile actuale nu poți vorbi despre aceasta, deoarece chiar și colaborarea economică a fost sistată din motive de logistică. Vedem că și partidul care vrea să îl lanseze primarul de Chișinău a devenit brusc pro-european, pentru că Ion Ceban înțelege că nu poți promova un mesaj pro-rus în actualele condiții. Astfel, eu cred că partidele de stânga se vor confrunta cu anumite probleme”, a comentat pentru DW jurnalistul Anatol Golea.  

Supremația PAS din anul curent a lăsat în umbră și partidele de dreapta, care nu au reușit să se manifeste decât prin critici la adresa guvernării în mass-media. 

„Dacă vorbim despre partidele de opoziție trebuie să le menționăm și pe cele de dreapta. Acestea au rămas în mare parte fără alegători, pentru că PAS a consolidat în jurul său electoratul de dreapta și chiar pe cel unionist. Pentru aceste partide este destul de complicat, la fel, să-și recucerească alegătorii. Ei încearcă să o facă pe fundalul unor nereușite ale guvernării. Dacă e să facem o concluzie a acestui an, partidele de opoziție sunt deocamdată în căutarea mesajului și a electoratului. Mai mulți lideri de partid au devenit bloggeri pe rețelele de socializare și mai puțin se ocupă de activitatea politică”, crede Anatol Golea. 

Riscuri de securitate nesoluționate 

Chiar de la începutul războiului, autoritățile de la Chișinău au invocat statutul de neutralitate pe care îl are țara scris în Constituție și au venit cu îndemnuri la pace. Cu toate acestea, analiștii de la Moscova, dar și oficialii de rang înalt au declarat pe parcursul acestui an că scopul Federației Ruse este de a ajunge până în Moldova pentru a restabili granițele fostului imperiu sovietic. Un punct nevralgic în această situație este Transnistria, teritoriu oficial declarat ca fiind sub ocupație rusă. Astfel, au fost niște încercări la Tiraspol de a pune presiune, când au avut loc două atentate, nerevendicate până la urmă de nimeni. 

Chiar dacă pe parcursul anului, datorită rezistenței Ucrainei, planurile rușilor s-au schimbat, riscurile de securitate au rămas la aceleași cote. În octombrie, trei rachete rusești au survolat spațiul aerian al țării, demonstrând încă o dată că, în lipsa unui sistem de apărare anti-aerian, Republica Moldova poate deveni oricând ținta Moscovei. 

Alexandru Flenchea, ex-vicepremier pentru reintegrare de la Chișinău, consideră că soluții imediate nu există, pentru că nici într-o lună și nici măcar într-un an nu poți schimba ceea ce nu s-a făcut până acum. 

„Sigurul lucru care poate să prevină asemenea riscuri și amenințări la adresa securității noastre este sfârșitul războiului. Atât timp cât acesta durează și rachetele zboară există probabilitatea, chiar la nivel matematic, ca rachetele să cadă pe teritoriul nostru. Aceasta nu anulează faptul că trebuie să se lucreze pentru a asigura securitatea noastră și capacitatea de apărare pe termen lung, dar rezultatele se vor vedea pe parcursul anilor. Dacă astăzi s-ar da o comandă pentru sisteme de apărare anti-aeriană, ar dura cinci ani până în momentul în care ele vor fi livrate, instalate și funcționale. Pe de altă parte, riscurile escaladării persistă atât timp cât conflictul transnistrean rămâne nerezolvat. Am văzut și din exemplul Ucrainei și Caucazului de sud, dar vedem tensiuni acum și în Balcanii de Vest. Pe de altă parte, în cazul nostru, de la sine nu va izbucni nimic. Totul depinde de intențiile și de dorințele actorilor implicați. Or, în cazul dat, regiunea transnistreană nu este actor, în sensul dinamicii acestui conflict, și Tiraspolul nu decide singur ce va fi mai departe”, a conchis pentru DW Alexandru Flenchea.