Republica Moldova găzduiește un oraș de refugiați ucraineni

DW: Potrivit ultimului raport al ONU, Republica Moldova este prima în topul celor cinci țări care au primit refugiați din Ucraina - cu aproape 1400 de oameni raportați la 10.000 de locuitori. Domnule ministru, care este acum situația privind fluxul de refugiați?

Marcel Spătari: Actualmente fluxul de refugiați a mai încetinit. Dar prin R. Moldova au trecut deja peste 360.000 de refugiați, rămânând în țară în jur de 102.000, dintre care circa 49.000 de copii. Sunt foarte multe mame cu copii mici. Peste 260.000 de refugiați au traversat Moldova fie prin coridoare verzi sau în grupuri organizate. În primele valuri erau și cetățeni ai altor state, nu doar ucraineni, și am avut mult de lucru cu consulatele țărilor respective ca să organizăm deplasarea lor în țările natale.

Unde sunt cazați cei care au rămas în R. Moldova?

Din acei peste 100.000 de refugiați, mai puțin de 10% se află în centrele de plasament. Deci 90% sunt cazați în familii sau pe cont propriu. De regulă, în alte țări în crize de acest gen se amenajează parcuri de corturi. Noi am evitat acest lucru, inclusiv pentru că Moldova și Ucraina sunt cumva cultural apropiate, vecini buni, iar societatea noastră a absorbit foarte rapid fluxul de refugiați. Majoritatea centrelor de plasament sunt cămine sau foste blocuri de studii. Noi acum avem 107 centre cu o capacitate de peste 9000 de locuri, dar numai 46% din acestea sunt utilizate pe moment. Aceasta înseamnă că familiile mai rezistă să întrețină refugiații, iar noi nu știm câți sunt pe cont propriu și care în familii. Însă, împreună cu partenerii externi vom lansa două programe de suport financiar. Cu Înaltul Comisariat pentru Refugiați al ONU noi avem un program pentru refugiați și cu World Food Program avem un alt program pentru familiile care găzduiesc refugiați. Înregistrarea în aceste programe o să ne permită și o cartografie a refugiaților care sunt la noi în țară.

Ce mecanisme au fost aplicate pentru a face față fluxului de refugiați? Ce ajutor oferă Republica Moldova refugiaților?

Primul lucru este că refugiații ajung în țara noastră printr-un regim simplificat de traversare a frontierei. La frontieră avem un centru de triere preliminară, creat de Ministerul Afacerilor Interne. Spre exemplu, dacă unii vor să își continue drumul în alte țări, atunci sunt organizate autobuze, care îi transportă direct de la Palanca la Iași. O perioadă a funcționat și trenul Căușeni-Iași, care circula de câteva ori pe zi și era gratuit. Pentru cei care vor să rămână pe teritoriul R. Moldova este organizat transportul de la frontieră până la centrele de plasament, iar acolo sunt create condiții minime – locuri de dormit, chituri igienice, alimentație, servicii medicale de bază și chiar puncte de vaccinare. Pentru refugiați a fost deschisă piața muncii și ei se pot angaja direct, fără permis de muncă, și pot activa așa timp de două luni. De asemenea, se organizează grupuri de refugiați care au rămas în Moldova, dar care nu știu cum să ajungă în alte țări. Avem deja 15 copii ucraineni care s-au născut la noi. Pentru copiii de vârsta școlară se permite frecventarea lecțiilor. Adică ei pot să meargă în clasă și pe liste separate să participe la lecții, ca să nu piardă programa. Cei care au solicitat azil au dreptul să fie încadrați în procesul de învățământ, dar din aceștia sunt puțini.

Avem circa 100.000 de refugiați care au ales să rămână aici, ceea ce aproximativ echivalează cu populația din orașul Bălți. Cu ce probleme se confruntă acum statul? Există suficiente resurse pentru a ajuta în continuare refugiații?

La început a existat un val de generozitate, care a creat niște așteptări că nivelul serviciilor acordate refugiaților va rămâne la fel de ridicat pe o perioadă nedeterminată. Și aceasta este dificil de gestionat. Este adevărat că primul impuls al oamenilor a fost să doneze și ei au donat foarte mult. Apoi, când au început să vină ajutoarele umanitare internaționale, s-a creat această percepție eronată că Moldova primește foarte multe ajutoare. Ca stat, noi avem ajutoare umanitare, dar mai mult de 77% din volumul acestora este direcționat către societatea civilă, care împarte direct aceste ajutoare. Există o parte care a fost donată autorităților centrale și locale, care, la început, era destinată pentru gestionarea de scurtă durată a crizei. Adică – locuri de dormit, corturi, pături, saltele etc. Printre ajutoare, e adevărat, sunt și produse alimentare sau de igienă, care ajung într-un depozit centralizat. Toate produsele necesită sortare, iar asta presupune un proces greu. De aceea, noi am elaborat o procedură de pregătire a loturilor pentru centrele de plasament și primării. Ele sunt împărțite prin țară cu camioanele, în funcție de necesități. De asemenea, noi mai avem încă un fenomen – donațiile care nu sunt ajutoare umanitare. De exemplu din partea diasporei, care s-a mobilizat și a colectat donații, în mare parte fiind produse alimentare. Acestea sunt preluate de la vamă și duse la depozit, de unde sunt pregătite patru tipuri de pachete – cu produse alimentare, cu produse igienice pentru femei, pentru bărbați și pentru bebeluși. Aceste pachete sunt distribuite primăriilor, la solicitare.

Conform prognozelor Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, din cauza conflictului din Ucraina, peste 30% din populația din Moldova ar putea ajunge sub pragul sărăciei, iar în următorul an fiecare al doilea moldovean riscă să devină sărac. Ce măsuri va lua Guvernul pentru a diminua această criză? La ce politici lucrați pentru a proteja populația?

Actualmente Guvernul lucrează la elaborarea unui plan de reziliență, în care se vor regăsi soluții rapide, pentru a asigura reziliența socio-economică. Acest plan are mai multe dimensiuni. Prima ține de menținerea puterii de cumpărare. Aici, am crescut deja fondul de pensii și am crescut pensiile mai mult decât inflația. Acest fond a fost majorat cu 30% față de anul trecut prin diferite mecanisme, cum ar fi indexarea mai mare a pensiilor, introducerea pensiei minime, pensionarea anticipată, recalcularea pensiilor. De asemenea, noi vrem să reformăm sistemul de ajutor social, pentru a ajuta mai mult familiile cu copii. Noi vrem să avem politici inclusiv de susținere financiară a familiilor economic active, care au nevoie de îngrijirea copiilor mici, care nu au acces la creșă, astfel ca părinții să rămână economic activi.

A doua dimensiune este securitatea energetică și aici noi trebuie să creăm rezerve de gaze naturale. Să avem proiecte de infrastructură electrică și de interconectare cu România, ca să putem diversifica aprovizionarea. O a treia dimensiune este competitivitatea economică. Aici vrem să dezvoltăm firmele mici și mijlocii. A patra dimensiune este securitatea alimentară. Aici trebuie să ne asigurăm că producem pe intern necesarul de produse alimentare și că avem rezerve. A cincea dimensiune este securitatea publică.

Acest plan este acum pregătit de Guvern și are nevoie de consolidare. Este vorba de măsuri pe termen scurt, de un an sau doi, care să ne facă pe noi ca țară mai rezistenți. Pentru aceasta avem nevoie și de suport macro-economic, care să fie direcționat spre creșterea rezilienței țării. Bineînțeles că aceasta se întâmplă pe fundalul luptei cu corupția, a democratizării, transparentizării, digitalizării și modernizării.