Europa mea: Republica Moldova și războiul de lângă noi

S-a întâmplat așa: într-o zi de joi, 24 februarie 2022, m-am trezit la 4 și ceva dimineața. Nu puteam dormi. Am luat telefonul în căutarea știrilor și am încremenit. Rusia a atacat Ucraina din aer, pe uscat și pe apă. A lovit-o concomitent din est, dinspre Donbasul separatist, din nord, dinspre "satrapia" lui Lukașenko, și dinspre Crimeea anexată în 2014. Era pus în aplicare cel mai sinistru scenariu al lui Putin, în care n-au vrut să creadă cei mai mulți politicieni și analiști occidentali, cu excepția președintelui Biden, care avea informații precise de la serviciile de informații americane. 

Trăim de o lună sub apăsarea războiului din Ucraina, ai cărei ostași luptă eroic cu invadatorii. Orașele ucrainene sunt distruse de bombele lui Putin. Este decimată populația civilă, mor femei, copii, bătrâni. O umbră neagră s-a întins și peste Moldova, o scorie amară ne-a invadat sufletul. Deodată, totul a devenit provizoriu, nesigur, fragil, volatil. Atâta a fost?, m-am întrebat. Tot ce am făcut în acești ani, după destrămarea Uniunii Sovietice, tot ce am iubit, creat, construit, visat, totul se va dărâma? Vom retrăi, noi, românii dintre Prut și Nistru, fatidica zi de 28 iunie 1940, precum părinții și buneii noștri? Vom reintra sub o nouă ocupație rusească?...  

Se poate spune că la fiecare a treia generație, Basarabia este aruncată în abis, e forțată să urce Golgota. Șocul războiului îl trăiesc mai ales copiii, adolescenții, care nu înțeleg ce se întâmplă, nu pot crede că nu e un joc de calculator. Mirarea lor traduce dimensiunea aberației: într-o lume emancipată, postmodernă, într-o lume a transparenței și mobilității fără frontiere, a pătruns deodată "Godzilla". A ieșit dintr-o cavernă preistorică și strivește totul în jurul ei. 

Suntem conștienți de demența, de grandomania lui Putin. Știm că dacă va cădea Ucraina, vom urma noi, Republica Moldova, și poate și Țările Baltice, care se află totuși sub umbrela NATO. Neutralitatea constituțională a Republicii Moldova (anulată de facto de prezența trupelor rusești în Transnistria) nu ne va apăra în fața unui agresor care nu recunoaște nici un fel de tratate dintre țări, care a dinamitat deja ordinea internațională.  

Deocamdată, nu avem indicii că Moldova ar fi următoarea victimă – ne asigură autoritățile noastre, o spun oficialii NATO și ambasada americană de la Chișinău. Informații nu există, dar semne, simptome?... Când pe stadionul Lujniki din Moscova, cu 200.000 de oameni în tribune, se cântă extatic "Ucraina și Crimeea, Belarus și Moldova, sunt țara mea", te trec fiori reci pe la spate. Îți amintești faimoasa întrebare de la Radio Erevan: "Cu cine hotărnicește Rusia?" Și răspunsul: "Cu cine vrea!"

Ambasada rusă de la Chișinău a cerut zilele trecute cetățenilor rusofoni ai R. Moldova să comunice cazurile de discriminare la care sunt supuși, pentru a lua măsuri. Reprezentanțele diplomatice ale Rusiei au lansat asemenea îndemnuri și în alte țări – o pregătire a terenului pentru invazie, s-a spus la noi. Moldovenii au răspuns într-un număr mare pe pagina de Facebook a ambasadei: "Vă rugăm să nu ne salvați, să nu ne eliberați, ne simțim foarte bine în Moldova!"; "Sunt rusofonă, născută la Murmansk, trăiesc de mai bine de 30 de ani în Moldova și nimeni, niciodată, nu m-a discriminat, nimeni nu mi-a cerut să vorbesc în limba română, dimpotrivă, cei prezenți treceau imediat la limba rusă pentru a nu mă incomoda"; "Nimeni nu ne obijduiește, mai bine ați avea grijă de concetățenii voștri care sunt discriminați de Putin!". Alți moldoveni, pentru a se face mai bine înțeleși de ambasada Moscovei, au recurs la recentul folclor ucrainean despre crucișătorul rus trimis la origini...  

Nu există cazuri de discriminare a rusofonilor în Moldova, e mai degrabă invers: după zeci de ani de rusificare, limba română, cultura, identitatea națională au multe de recuperat. Rusia însă poate oricând fabrica un pretext, o diversiune, pentru o intervenție, așa cum a inventat și „genocidul” ucrainean la adresa etnicilor ruși din Donbass, asupra căruia Curtea Penală Internațională de la Haga nu a găsit nicio dovadă. 

Moldovenii s-au dovedit foarte primitori cu sutele de mii de refugiați ucraineni. Guvernanții de la Chișinău vorbesc cu îndreptățire despre această generozitate admirabilă, dar nu răspund la întrebarea cine va apăra Republica Moldova, pentru că speră că o agresiune militară va fi evitată. Dar dacă totuși va avea loc? 

Dacă rușii vor ocupa Odessa și vor face joncțiunea cu Transnistria separatistă, nimic nu-i va împiedica să ajungă până la Prut. "Domnul Stoltenberg repetă cu o frecvență de metronom, enervantă, că NATO nu se va implica în războiul din Ucraina", remarca amar un scriitor de la Chișinău. "Știm că nu se va implica, dar măcar să ne scutească de aceste 'asigurări'. Să ne spună mai bine ce va face NATO, nu ce NU va face. Ori vrea Occidentul să aibă graniță cu Rusia pe Prut, vrea un Kaliningrad la Marea Neagră?"

Paradoxal, azi, într-o lume mai interdependentă ca oricând, e mai greu să obții garanții de securitate din partea unei țări mai puternice sau a unei alianțe din care nu faci parte decât, de pildă, în Primul Război Mondial, când sub amenințarea bolșevică, Sfatul Țării – parlamentul ales democratic al Basarabiei (pe atunci gubernie rusească) – a cerut ajutorul militar al României și l-a obținut. Și azi mulți moldoveni văd în decizia de re-Unire cu România singura posibilitate de a ne pune la adăpost de agresiunea rusă. Cum acest scenariu e puțin probabil, ne agățăm de "neutralitatea constituțională", în speranța că stegulețul alb pe care-l vom flutura în fața agresorului îi va domoli poftele sangvinare.  

Sub presiunea evenimentelor,Republica Moldova a depus pe 4 martie 2022 cererea de aderare la Uniunea Europeană, urmând exemplul Ucrainei și al Georgiei. Întrebarea este: vom avea răgazul de pace și siguranța națională ca să desăvârșim acest parcurs?