Putin îi foloseşte ca armă pe refugiaţii din Siria

Este un lucru decis: Rusia refuză ajutoarele pentru Siria. În cazul în care în culisele ONU nu se va ajunge totuşi la o înţelegere, prin unicul punct de trecere a frontierei rămas deschis spre Siria, Bab al-Hawa, aflat în apropierea oraşului turcesc Iskenderun, nu se va mai putea livra ajutor umanitar internaţional. În aceste condiţii, cei aproximativ patru milioane de oameni aflaţi în nordul Siriei, care au fost până acum aprovizionaţi cu produse de primă necesitate, vor trebui să se descurce altfel. Cum? Nu se ştie. Îl interesează asta pe preşedintele Vladimir Putin? Având în vedere ce se întâmplă în Ucraina se poate presupune că nu.

Astfel cei patru milioane de sirieni devin o masă de manevră pentru planurile lui Putin. Argumentul Rusiei, că livrările trebuie controlate de guvernul sirian, este cinic pe fundalul răului pe care acesta l-a adus peste ţară în ultimii 11 ani, a sutelor de mii de morţi, a izgonirii de la casele lor a milioane de oameni, a centrelor de tortură şi a celor care au fost ucişi acolo.

Toate acestea pe Putin îl interesează prea puţin. El se teme de democraţie şi libertate ca alternative la regimul său autocrat la fel de mult ca şi preşedintele Siriei, Bashar al Assad. Aşa că un criminal de război îl sprijină pe celălalt. Pentru sprijinul pe care l-a primit până acum Assad s-a arătat recunoscător: la începutul lunii mai, Siria a votat în cadrul Adunării Generale a ONU împotriva solicitării de încetare a atacului rus asupra Ucrainei. În plus, Siria a fost prima ţară, după Rusia, care a recunoscut la sfârşitul lunii iunie regiunile separatiste din Ucraina, Doneţk şi Lugansk, ca state suverane.

Provoacă Putin un exod în masă spre UE?

Deşi nimeni nu a declarat asta la Kremlin, următoarea presupunere se justifică: Putin ar putea vedea stoparea ajutoarelor umanitare şi ca pe un mijloc de a supune măcar state ale UE şi Turcia unor presiuni. Fiindcă ce fac oamenii dacă riscă să moară de foame? Ei se pun în mişcare, în direcţia de unde nădăjduiesc un ajutor. Şi acest ajutor l-ar putea primi din partea Turciei, dar mai ales din partea statelor UE.

Milioane de refugiaţi suplimentar - acesta ar fi un scenariu de groază atât pentru Turcia, care se luptă cu o inflaţie galopantă, cât şi pentru statele UE, strâmtorate din multe puncte de vedere, ca urmare a războiului din Ucraina, şi care colaborează mai degrabă dificil în chestiunea refugiaţilor. Primirea refugiaţilor în anul 2015 a funcţionat cu chiu cu vai, dar un nou val de refugiaţi ar avea consecinţe politice devastatoare, mai ales prin revirimentul, de aşteptat, al partidelor populiste de dreapta, cu greu ţinute sub control până acum. Întărirea acestor partide ar fi cel mai bun lucru care i s-ar putea întâmpla lui Putin în Europa. Fiindcă liderii acestora resimt o fascinaţie caracteristică pentru politica puterii reci, lizibilă în mesajele lor de susţinere, cu greu disimulate, adresate Moscovei.

Reformarea Consiliului de Securitate ONU este obligatorie

Blocarea ajutorului umanitar prin punctul Bab al-Hawa este cel puţin un gest de ameninţare. Altele ar putea urma. De exemplu în Libia, unde Rusia, dacă ar dori, ar putea de asemenea provoca frământări şi nesiguranţă, chiar şi cu mult dincolo de graniţele acestei ţări. Şi o destabilizare suplimentară în Africa de Nord ar supune UE la presiuni şi mai mari decât cele existente deja, sub aspectul politicii pentru migraţie.

Politica brutală a lui Putin are urmări dezastruoase. Şi diplomatice, după cum s-a putut vedea o dată în plus în cadrul Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite. Din perspectiva statelor de drept este obligatorie reformarea Consiliului de Securitate. Nu este posibil ca un despot brutal să impună lumii voinţa, politica şi cinismul său.