Putin câştigă în Siria

Nu, criza refugiaţilor din Europa nu este motivul care a determinat Rusia să transfere avioane de luptă, elicoptere şi alte echipamente militare într-o bază din Siria, înfiinţată recent. Kremlinul consideră că afluxul de refugiaţi din Siria şi Orientul Mijlociu spre Europa este o problemă internă a UE, care nu îl vizează defel. În plus, valorile morale nu constituie o premiză pentru strategiile de politică externă ale Rusiei.

Numai interesul naţional contează

La Moscova contează aparent numai interesele geopolitice obiective ale statelor. Eliberată de chestiunea etică a coresponsabilităţii pentru baia de sânge din Siria, politica externă a Rusiei nu a găsit problematică susţinerea diplomatică şi militară a regimului Assad. La urma urmei Assad este ultimul partener al Rusiei în Orientul Apropiat. Şi numai asta contează pentru politica în forţă a Rusiei.

Totuşi, către finalul verii, Kremlinul a trebuit să se teamă că Assad va fi supus unor presiuni suplimentare. Înţelegerea atomică cu Iranul anunţă destinderea confruntării dintre SUA şi Iran, Republica Islamică fiind principalul partener al lui Assad. Iar intervenţia militară a SUA şi Turciei în Siria este, ce-i drept, îndreptată împotriva bandei de criminali ai aşa-numitului "Stat Islamic", dar în cele din urmă poate constitui o ameninţare şi pentru regiunile pe care Assad le controlează încă

De aceea s-a grăbit acum Putin să intervină. În siajul operaţiunilor militare occidentale împotriva SI, liderul de la Moscova a ordonat înfiinţarea ultrarapidă a unei baze militare ruseşti pe coasta siriană. În cadrul discursului aşteptat cu nerăbdare, pe care-l va rosti în faţa Adunării Generale a ONU la finele lunii, Putin va prezenta probabil această bază ca pe o contribuţie a Rusiei la lupta împotriva Statului Islamic, şi îşi va reitera sprijinul faţă de regimul de la Damasc.

Ţelurile Rusiei

Dacă SUA şi alte ţări vestice vor accepta această ofertă, atunci Putin îşi va atinge scopul maxim. Izolarea în care a ajuns Rusia după anexarea Crimeei şi ca urmare a războiului din estul Ucrainei ar fi depăşită iar Rusiei i s-ar recunoaşte statutul de putere globală, care discută cu SUA de la egal la egal. În plus, regimul Assad ar fi consolidat, certificând puterea Rusiei.

Dar, şi dacă SUA nu vor participa la alianţa comună anti-SI, Rusia ar ieşi întărită din situaţia existentă acum. Indiferent de ce se va întâmpla, Rusia are o bază militară într-o regiune de mare importanţă strategică. Chiar dacă Siria se va dezintegra ca urmare a războiului civil, regiunea Latakia este o bună alegere.

Latakia nu este numai regiunea de baştină a familiei Assad. Regiunea de coastă este patria minorităţii alawite, unde se va forma probabil un stat alawit în era post Assad, de felul celui care a existat deja după Primul Război Mondial, sub mandat francez. Ca recompensă pentru preţioasa bază militară, Rusia şi-ar putea asuma rolul de protector al statului alawit. Astfel, Rusia va rămâne un factor important şi de durată în Orientul Mijlociu. Şi acest rezultat, mai modest, ar fi o victorie din perspectiva Moscovei.