Herta Müller - un simbol european al libertății

Marea dărurire literară și neobișnuita inteligență artistică și morală a Hertei Müller erau evidente și acum patru decenii, pe când, la Timișoara, era unul din scriitorii atât de talentați și curajoși care, prin Aktionsgruppe Banat, au înnoit limbajul artistic și politic al unei întregi generații, punând bazele contraculturii protestului anti-dictatorial. Cărțile ei publicate în Germania, după 1987, îndrăzneala estetică mereu alăturată exigenței morale, o extraordinară energie a descoperirii riscante, neocolite a realității, au transformat-o într-un simbol european inconfundabil al libertății, pur și simplu.

Laureata Premiului Nobel pentru literatură și-a păstrat modestia neostentativă, umorul, suprarealist uneori, în care și cunoașterea intimă și vigilentă a limbii și literaturii române i-a fost apropiat sfătuitor. O uriașă capacitate a dezacordului cu clișeele și servituțile conformismului i-au creat rolul de paznic de far inconfundabil în lumea atâtor compromisuri evitabile și inevitabile, dincolo de granițe sau eoni istorici.

Mi-o amintesc în secvențele din iarna anului 1987, când împreună cu mama ei și Richard Wagner au descins pe un peron înghețat în Berlinul de Vest, ca mesageri ai traversării silite, mai mult decât eliberatoare, a Cortinei de Fier, umiliți acasă, dar asumând deopotrivă riscurile totalitarismului răzbunător și ale libertății încă necunoscute. Înduioșarea ei privind o bunicuță italiană îmbrăcată în negru pe o plajă din Veneto, cu gândul la atâția oameni sărmani și umiliți pretutindeni, strălucirea cu care își desfășura argumentele casante în talkshowurile de televiziune ale anilor 80 ai secolului trecut, alături de Helmut Schmidt și Günter Grass, claritatea tenace a dezacordului, dar și tandrețea certă a solidarității, în spațiul public și convivial.

Herta, la mulți, sănătoși și la fel de împliniți ani!