Cine e femeia care ar putea câștiga cursa pentru Cotroceni?

Selecția în straturile rarefiate ale politicii nu le-a favorizat pe cele care ar fi putut fi, poate, cele mai bune. La fel ca în cele mai multe domenii publice, meritocrația nu e criteriul principal de avansare. Răbdarea, capacitatea de a țese relații, situația financiară, poziția soțului sau cea a tatălui și nu în ultimul rând sex-appeal-ul au fost adesea calități mai importante decât pregătirea profesională, talentul discursiv, preocupările umanitare, capacitatea de a face proiecte și de a le pune în aplicare. 

Adesea, în fața celor atrase de politică se ridică nu doar prejudecățile bărbaților care dețin puterea, ci și ziduri groase de vulgaritate. Bullying-ul din partide și din instituțiile cu ștaif din România rămâne adesea ascuns, pentru că victimele nu vor să se plângă: sunt femei cu stomac puternic, care nu vor să renunțe la calea pe care și-au asumat-o, la potențiala carieră care le așteaptă, la posibilitatea infimă, dar prețuită de ele, de a face istorie, depășind replicile grosolane, piedicile brutale, umilirile și jignirile care rămân în spatele ușilor masive ale politicii autohtone.

Au răzbit mai des și mai bine cele care au avut o susținere serioasă, cele pentru care au negociat inițial bărbați puternici și care au preluat acest impuls ducându-l mai departe.

Monica Macovei, ministră a Justiției între 2005 și 2007, a făcut principalele reforme ale statului de drept din România, extinzând experiența în domeniul anticorupției la Bruxelles, unde ca europarlamentar a reușit să impună un cadru comun pentru toată UE. Macovei nu făcuse deloc politică înainte, a fost adusă de fostul președinte Traian Băsescu și susținută de el pe tot parcursul carierei sale de ministru.

Stenogramele ședințelor de guvern din acea perioadă păstrează probabil limbajul primitiv și trivial pe care îl foloseau colegii ei bărbați în încercarea de a-i bloca reformele și de a-i strivi orice inițiativă. Era perioada în care „mafia a ajuns pe masa guvernului”, după cum acuza Traian Băsescu în 2006 grupurile de interese care mișunau în jurul coaliției de guvernământ. Macovei a putut trece legile pe care România se angajase la Bruxelles să le facă datorită puterii președintelui și, mai târziu, tot Traian Băsescu a impus-o pe listele de europarlamentare. Ea avea toate datele unui politician bun, dar fără susținere n-ar fi fost niciodată selectată de vreunul dintre partidele autohtone. 

Din 2019 încoace, Adina Vălean, 56 de ani, o fostă profesoară de matematică intrată în PNL acum 25 de ani, este probabil cea mai influentă politiciană autohtonă.  Cariera ei a primit însă un imbold serios datorită soțului ei, Crin Antonescu, fost lider PNL. Calitățile ei personale au contat foarte mult în funcțiile pe care le-a traversat din 2007 încoace la Parlamentul European și apoi în poziția actuală de comisar european pentru Transporturi, o funcție care i-a extins influența, dar la care ar fi fost aproape imposibil să ajungă dacă nu ar fi avut în spate și puterea soțului. 

În România, femeile sunt subreprezentate, deși înseamnă peste 51%, totuși în parlament nu trec de 17%. Media globală a femeilor în politică e de 25%, media europeană în parlamentele naționale este de 32,5% iar în Parlamentul European, 39% sunt femei. Comisia Europeană își propune ca, din 2024, jumătate din executivul UE să fie format din femei.

În România, succesul femeilor în politică e limitat cel mai mult de prejudecățile bărbaților aflați la putere. Cu toate că ultimii doi președinți ai României au împins femeile în funcții importante, la nivelul partidelor bărbații încă se opun unei legi care să lase măcar o treime din locurile parlamentare doamnelor: femei selectate pe criterii profesioniste, care să schimbe cumva preocupările și tonul legislativului.

Politica feminină nu a fost compromisă doar fiindcă  Traian Băsescu a vrut neapărat să o facă mare politiciană pe Elena Udrea, o femeie unsă cu toate alifiile, aflată acum la închisoare pentru corupție. Și nici fiindcă Diana Șoșoacă fluieră în parlament și vorbește indecent. Sau pentru că Viorica Dăncilă nu știa aria cercului și era teleghidată de Liviu Dragnea. Politica feminină nu e compromisă fiindcă bărbații au preferat mediocrele. Multe dintre cele din actualul guvern, spre exemplu, nu au avut niciun proiect serios și par să fie într-o perpetuă campanie electorală.

Macovei sau Vălean sunt excepțiile în lumea în care bărbații fac alegerile. Singura care a fost selectată pe criterii strict profesioniste și a răzbit este Codruța Kövesi, fosta procuroare generală  care a trecut examenul dur impus de ministra justiției de atunci Monica Macovei. Apoi și ea a fost ajutată de Băsescu să rămână în fruntea DNA, până când Dragnea&Co au mazilit-o cu mâna lui Klaus Iohannis. Testul ei suprem a fost dat odată cu selecția ca Procuror European, unde și-a dovedit calitățile în modul cel mai transparent.

În acest moment, Kovesi e singura femeie din România cu potențial de lider politic, care a crescut fără proptele, a suportat umilințele presei mogulilor și pe cele ale guvernării Dragnea, fără să se lase. Codruța Kövesi are 50 de ani, experiență internațională importantă, rezultate clare și chiar un soi de carismă care ar putea face din ea viitorul președinte al României, dacă s-ar hotărî să candideze. Sondajele o testează încă de anul trecut și este pe locul doi după Mircea Geoană la o diferență care se încadrează în marja de eroare: 34% față de 36% numărul 2 în NATO (INSCOP, decembrie 2023). Partidul care ar reuși să o convingă pe Codruța Kovesi să candideze pentru Cotroceni ar avea locomotiva cea mai bună pentru 2024.