Ce-a rămas după 30 de ani din visul lui Nelson Mandela

Ruptă de apartheid, Africa de Sud a avut un început euforic de democrație, odată cu primele alegeri libere din 1994. Pe 27 aprilie, în urmă cu exact trei decenii, oamenii au stat ore întregi la coadă pentru a vota - plini de speranță, optimism și bucurie. Spiritul acesta pozitiv a continuat odată ce Nelson Mandela a fost ales președinte, după ce a petrecut 27 de ani în închisoare.

Congresul Național African (ANC), partidul lui Mandela născut din fosta mișcare anti-apartheid, a ajuns la putere, punând capăt nu numai guvernării minorității albe ci și secolelor de mentalitate colonialistă. Este și astăzi la putere.

Cu toate acestea, privind în urmă la acești 30 de ani, starea ”națiunii curcubeului” a lui Mandela nu este nici pe departe foarte colorată: economia la Capul Bunei Speranțe este în dificultate, societatea este în continuare divizată rasial și oamenii simt că politicienii nu le înțeleg nevoile. Între timp, prăpastia dintre bogați și săraci a continuat să se adâncească, în ciuda faptului că ANC a făcut din această problemă o preocupare centrală încă de când a ajuns la putere, în 1994. Frustrarea față de aceste vise spulberate este profundă.

Progres pe hârtie, corupție la cel mai înalt nivel

Cu toate acestea, au existat și câteva realizări importante. Cel puțin în teorie. Fredson Guilengue, director de program pentru Africa de Sud la Fundația Rosa Luxemburg din Johannesburg, povestește, pentru DW, că țara ”a reușit cel puțin să introducă una dintre cele mai progresiste constituții din lume, să stabilească o justiție independentă, o presă liberă, alegeri libere și corecte”. Drepturile LGBTQ+, un sistem educațional extins și un acces mai mare la electricitate, locuințe sociale și servicii de asistență pentru cei săraci se numără printre reperele cheie atinse în ultimele trei decenii.

Guilengue subliniază, de asemenea, că legea fundamentală a Africii de Sud a fost prima din lume care a interzis discriminarea pe baza orientării sexuale și că țara a devenit a cincea națiune din lume – și prima din Africa – care permite căsătoria partenerilor de același sex.

Africa de Sud a construit, de asemenea, o societate civilă solidă și activă în apărarea drepturilor sale.

În ultimii ani, însă, problemele par să vină în mare parte de la nivelurile superioare ale administrației. Luptele pentru putere și interesele unor cercuri corupte din partidul de guvernământ ANC au împins în mod repetat țara înapoi.

Aceste dinamici au marcat întreaga țară, indiferent de rasa sau veniturile oamenilor: șomajul ridicat, criminalitatea și sărăcia precum și creșterea costului vieții sunt printre principalele probleme care afectează Africa de Sud. În special în rândul tinerilor, absența locurilor de muncă este o problemă majoră, punctează Guilengue. Aproape jumătate din populația cu vârsta sub 34 de ani este declarată șomeră, ceea ce a alimentat și mai mult sentimentul de instabilitate socială și xenofobia și a provocat zeci de victime de-a lungul anilor.

Cei mai mulți sud-africani au acum acces la apă curentă și electricitate acasă. Dar întreruperile de curent din ultimul deceniu – strâns legate de corupția din interiorul furnizorului de stat de energie Eskom – țin ore în șir, zilnic, luminile stinse pentru multă lume din întreaga țară.

Dezamăgire față de politică și politicieni

ANC și-a pierdut constant încrederea de-a lungul anilor din cauza tuturor acestor nemulțumiri sociale. La viitoarele alegeri, din mai, la care președintele Cyril Ramaphosa candidează pentru un al doilea mandat, partidul ar putea scădea pentru prima dată sub pragul majorității de 50%, ceea ce ar urma să îl forțeze să încheie un acord de împărțire a puterii cu un partener din actuala opoziție.

Potrivit analistului economic Daniel Silke, există o dezamăgire profundă cu privire la incapacitatea percepută a principalului partid de a conduce țara. Silke apreciază că ANC pare ”inapt să susțină standardele etice stabilite de Nelson Mandela”. Și, adaugă consultantul economic sud-african, într-o discuție cu DW, ”eforturile de a reuni populația într-o națiune, palpabile în primii ani ai guvernării lui Mandela, s-au evaporat”.

Prăbușire sub fostul președinte Zuma

Africa de Sud a intrat în cea mai gravă criză din ultimele trei decenii sub conducerea fostului președinte Jacob Zuma, în funcție din 2009 până la demiterea sa în 2018. În acest timp, Zuma, secondat de o rețea extinsă de cadre din interiorul ANC, dar și de acoliți din afara partidului, a început să jefuiască rezervele statului, aducând țara în pragul falimentului.

Sub conducerea lui Zuma a fost inventat neologismul „tenderpreneurship”, care descrie contractele guvernamentale (tender = licitații) atribuite unor antreprenori care de cele mai multe ori nici măcar nu mai pretindeau că nu ar avea legături de familie sau de prietenie cu lideri influenți din cercurile puterii.

Africa de Sud nu și-a revenit din această experiență. Dimpotrivă, clientelismul și nepotismul par să fie acum consacrate în cultura țării și ”există o mare neliniște în rândurile populației”, observă Silke. Prăbușirea infrastructurii și a logisticii într-o economie care stagnează din cauza acestor tranzacții cu dedicație este o reamintire zilnică a declinului suferit de ceea ce a fost la un moment dat cea mai bogată țară industrializată a Africii.

Rănile adânci moștenite din epoca apartheidului

Nu toate bolile sociale pot fi, însă, atribuite gestionării proaste a țării sub ANC. Verne Harris, directorul executiv al Fundației Nelson Mandela, se întreabă ”de ce nu ne-am descurcat mai bine”, după instaurarea democrației punctând că poate trei decenii nu sunt un timp suficient pentru a șterge trauma și moștenirea îndelungată și profundă a colonialismului și apartheidului. ”Unii tineri spun [acum] că Mandela a fost un trădător”, remarcă Harris, referindu-se la promisiunile făcute de fostul președinte privind o viață mai bună într-o țară unită. ”Trebuie să ne ocupăm de aceste discursuri și să regândim unele dintre compromisurile făcute”.

”Ne-am grăbit să credem că putem repara lucrurile într-un interval scurt de timp iar în unele cazuri acest lucru a condus la soluții de remediere rapidă, care nu au fost de fapt cele mai bune”.

Speranțe la Capul Bunei Speranțe

Dincolo de numeroasele sale probleme interne, Africa de Sud vrea să se poziționeze ca un avocat împotriva opresiunii la nivel global – mai ales după experiența sa de decenii în apartheid, remarcă Guilengue. Țara conduce inițiative de menținere a păcii, trimite militari în regiune pentru a stinge tulburări și face apel la tribunale internaționale pentru situații critice. La sfârșitul lui decembrie 2023, Africa de Sud a acuzat Israelul la Curtea de la Haga că a încălcat tratatele internaționale – în principal Convenția ONU privind genocidul – în timpul conflictului din Gaza.

Guilengue consideră că, în ciuda numeroaselor sale probleme, Africa de Sud a făcut progrese pe scena diplomației globale. A ajuns să înțeleagă că parteneriatele tradiționale ale Africii cu Occidentul, construite pe secole de colonialism, nu erau echilibrate și nici nu serveau cel mai bun interes al țării și, prin urmare, trebuiau să se schimbe.

”Din acest motiv, Africa de Sud face eforturi pentru reforme în Consiliul de Securitate al ONU și este membră a blocului BRICS, care pretinde că luptă pentru reguli echitabile în parteneriatele economice. Poate că vom vedea o Africa de Sud mai activă în viitor, atât pe continent, cât și în întreaga lume”.