Alegerile din Austria prin prisma românilor rezidenți

Campania electorală din Austria dinaintea alegerilor parlamentare programate mâine (duminică, 29 septembrie 2024) a fost puternic resimțită și în România, cu luni bune înainte de startul oficial al bătăliei politice. Goana după voturile austriecilor a fost dominată de subiectul migrației, mai aprins dezbătut decât marile chestiuni de natură economică sau socială - inflația, siguranța locurilor de muncă și costurile vieții - sau, de curând, pe final de campanie, efectele inundațiilor. Tema aceasta centrală, care, spun sondajele, a preocupat aproape jumătate din electoratul austriac, a fost, în cele din urmă, exportată la nivel european, culminând cu blocarea accederii României și Bulgariei la zona de liberă circulație Schengen.

Poate părea paradoxal, într-o țară în care fiecare al patrulea locuitor are istoric migraționist. S-ar putea spune că în fiecare familie austriacă a existat în generațiile din urmă un imigrant. Deloc neobișnuit, dată fiind istoria imperială a Austriei, țară pe care Florin Grama o consideră ”regina neîncoronată a Estului Europei”. Specialist în securitate informatică, Grama este manager de proiecte la OMV și trăiește în Austria din 2019. ”În Viena, de generații, deja, austriecii sunt foarte probabil minoritari sau cel mult puțin peste jumătate; restul suntem din Europa de Est - sârbi, croați, români, cehi, etc. Există, într-adevăr, și o emigrație musulmană, majoritar turcă, undeva către 10%. Și această componență demografico-etnică o văd oriunde: la mine la servici, pe stradă, la cumpărături, la școala fetei mele, la vecinii mei”, povestește Grama pentru DW.

Românii, al doilea grup de imigranți, după germani

Conform statisticilor, în Austria sunt înregistrați, în prezent, peste 150.000 de cetățeni români. După cetățenii germani, cei originari din România sunt al doilea grup de străini rezidenți. Fondul Austriac pentru Imigrație ÖIF evaluează numărul rezidenților austrieci născuți în România ca fiind chiar dublu: în condițiile în care legislația austriacă nu permite dubla cetățenie, unii nu mai figurează cu documente românești.

Desigur, ”la alegerile parlamentare de duminică vor participa doar românii cu cetățenie austriacă, spre deosebire de alegerile locale sau cele europene, la care pot vota toți cetățenii statelor UE rezidenți în Austria. Acest fapt ar putea fi un motiv pentru care o mare parte a românilor din Austria se simte mai puțin implicată în miza acestor alegeri și se concentrează mai degrabă pe cele din România”, punctează profesorul Cezar Marksteiner-Ungureanu, doctor în etică socială al Universității Viena și preot paroh al comunității ortodoxe române din Krems an der Donau și Stockerau (Austria Inferioară).

Chiar dacă pentru mulți preocuparea principală sunt alegerile din România, viața lor se duce între cele două lumi, astfel că rezultatul votului de duminică și structura viitorului Parlament federal de la Viena nu-i poate lăsa indiferenți. ”Principala temere și, totodată, speranță ar fi legată de respingerea sau primirea României în Spațiul Schengen. Acest aspect le-ar ușura semnificativ viața. Majoritatea românilor din Austria sunt rezidenți în Viena și împrejurimi și călătoresc frecvent acasă, mai ales cei care locuiesc în orașele din apropierea graniței cu Ungaria - Baia Mare, Satu Mare, Oradea, Arad, Timișoara etc”, explică pentru DW profesorul Marksteiner-Ungureanu.

Unii vulnerabili, alții disperați

În cercul de români al lui Florin Grama ”suntem cu toții emigranți în primii 10 ani, fără prea mare stabilitate, adică fără imobiliare cumpărate, fără cetățenie. Ne considerăm vulnerabili. În cazul nostru, prima simpatie este pentru Partidul Socialist SPÖ, eventual pentru NEOS (Noul Forum Liberal Austriac - n.red), și ei pro imigrație, sau Partidul Verzilor - poate mai mult sub presiunea copiilor, care învață la școală despre poluare și încălzirea globală. Există, însă, și români mai puțin norocoși, o parte chiar printre cei veniți de peste zece ani și care au deja cetățenie austriacă dar care se plâng că nu se mai descurcă economic și ca atare spun că vor vota cu Herbert Kickl și FPÖ” (Partidul Libertății, de dreaptă radicală).

Pe Facebook, grupurile de români din Austria abundă de voci vrăjite de discursul partidelor populiste. Este o cohortă electorală puternic prezentă, în ultimii ani, în majoritatea statelor europene, inclusiv în Austria. Ascensiunea FPÖ, care a împins discursul politic austriac spre note radicale și a împins administrația de la Viena spre decizii politice ingrate în raport cu restul comunității europene, nu se resimte doar în disputele dintre formațiunile angajate în competiția electorală ci, observă profesorul Marksteiner-Ungureanu, chiar ”în viața de zi cu zi, în special la nivel discursiv, prin reluarea abordărilor populiste ale temelor sensibile din societatea austriacă”.

Crize, euroscepticism și asocieri dubioase

Balansul între dreapta radicală și moderație ”este o constantă istorică în Austria. Doar Viena este diferită”, amintește Grama. Ultimii ani au avut, însă, o serie de caracteristici inedite: ”După scandalul de corupție din 2019, care a implicat conducerea de atunci a Partidului Libertății FPÖ, de care austriecii păreau să se distanțeze, au venit Covidul, pierderea energiei ieftine din Rusia, griparea economiei germane care a însemnat și disponibilizări în Austria. Afectată a fost în special Austria profundă, în zona de munte, conservatoare, a IMM-urilor din turism. Discursul public a fost confiscat de oameni duri, de acțiune. Cu excepția Vienei, austriecii care în mod tradițional votau Partidul Popular (ÖVP) au alunecat destul de repede, în doar patru ani, către FPÖ”.

Asemeni lui Grama, profesorul-preot Marksteiner-Ungureanu subliniază că ”pandemia a contribuit semnificativ la reafirmarea partidului FPÖ, după scandalul de corupție din Ibiza”. În iulie 2017, Heinz-Christian Strache, unul dintre liderii dreptei radicale, pe atunci vicecancelar al Austriei, a fost filmat, într-o vilă din Ibiza, promițându-i unui presupus investitor rus beneficii economice ilegale în cazul în care acesta îi va finanța campania electorală.

Euroscepticul Partid al Libertății, descendent din mișcarea pan-germană pro-nazistă interbelică, nu era, însă, în acel moment, deloc străin de astfel de asocieri dubioase: fondatorul FPÖ, Jörg Haider, fost guvernator de Carinthia dispărut între timp într-un accident rutier, a rămas în memoria colectivă nu doar prin discursului său xenofob și antieuropean, ci și pentru relațiile sale financiare cu oligarhia rusă, cu dictatorul libian Muammar al-Gaddafi și cu diverși criminali de război din fosta Iugoslavie.

Asociat la nivel european cu formațiunea premierului Ungariei Viktor Orban, Fidesz, FPÖ folosește același instrumentar propagandistic și manipulativ: Kickl, remarcă Cezar Marksteiner-Ungureanu, ”știe cum să exploateze fricile colective într-un mod populist și cum să externalizeze răul, care, în viziunea lui, este Uniunea Europeană, în scopul câștigării de procente electorale. A fost un mare susținător al politicilor anti-vaccin și anti-restricții, însă fără a oferi o alternativă viabilă la justificarea acestora. Procedează la fel în cazul războiului din Ucraina, față de care adoptă o poziție populistă de aparent pacifism, fără a explica însă cum și în ce fel ar trebui realizată acea pace”, completează profesorul.

Ce ar putea urma?

”În cazul în care FPÖ – marele favorit al acestor alegeri – ar introduce politici restrictive pentru străini, în special pentru cei care nu cunosc limba germană, acest lucru ar putea crea dificultăți pentru românii aflați în această situație. Faptul că România este parte a UE reprezintă, totuși, un scut împotriva unor astfel de politici de excludere sau xenofobe”, punctează Cezar Marksteiner-Ungureanu.

Pe de altă parte, Florin Grama crede într-o oarecare noblețea ”reginei” anterior pomenite: ”Ne așteptăm ca Austria să păstreze măsura, să încerce să rezolve problema migrației într-un mod deschis și de secol XXI dar să rămână o societate deschisă, o țară conservatoare dar cosmopolită și moderat deschisă către migrația europeană, în special către cea din Europa de Est”.