De unde se alimentează euroscepticismul și suveranismul?

28% dintre români consideră că aderarea la Uniunea Europeană a adus dezavantaje, cu circa 10% mai mult față de 2014, potrivit unui sondaj INSCOP făcut la comanda Agenției de Știri news.ro. În schimb 22% dintre români spun că aderarea nu le-a adus nici avantaje, nici dezavantaje, cu aproape 20% mai puțin decât în urmă cu zece ani. 

Mulți români nu-și mai aduc aminte cum arăta România în 2004, când guvernul Adrian Năstase se străduia să încheie negocierile cu Bruxelles-ul. Schimbările au fost însă profunde, mai ales pe orizontală, prin investițiile în infrastructură, dezvoltarea rețelelor de apă și gaz, creșterea nivelului de trai, multiplicarea locurilor de muncă, mărirea veniturilor. Ceea ce îi face pe mulți să fie pesimiști este viteza scăzută cu care se apropie țara de standardele statelor occidentale. Incapacitatea României de a transforma economia într-una mai eficientă, de a reduce evaziunea fiscală și de a motiva sectoarele cu posibilități de creștere îi face pe mulți să fie pesimiști. În plus, economia subterană a început din nou să crească, după o perioadă de relativă scădere. 

În ultimii 20 de ani economia neagră a fost între 25% și 35% din Produsul Intern Brut: în 2003 se ridica la 33,6% din PIB, dar în 2019 a coborât la 26,9%. Pandemia și războiul din Ucraina au accentuat însă din nou fenomenul astfel că după 2020, economia informală a trecut din nou de 29%. Ceea ce duce la creșterea acestui fenomen este mai ales munca la negru. 

Există în același timp și o degradare a parametrilor care țin de buna funcționare a democrației: (i) absența unei opoziții structurate i-a dat voie puterii să facă abuzuri. Practic deciziile coaliției PSD-PNL nu au putut fi cenzurate; (ii) Aceeași mare coaliție a dezvoltat un sistem de cumpărare a tăcerii presei în cazul subiectelor incomode, cum au fost spre exemplu cazul plagiatului lui Nicolae Ciucă sau mai nou a declarației premierului Marcel Ciolacu, care s-a simțit jignit când a fost considerat moldovean. Discuțiile despre pensiile privilegiate decise în parlament și păstrate de Curtea Constituțională au fost și ele sotto voce la televiziunile și site-urile abonate la banii partidelor. În 2023, partidele au cheltuit 24 de milioane de euro pentru propagandă și tăceri complice. Într-o țară în care presa nu e liberă, nici alegerile nu pot fi libere, fiindcă aritmetica urnelor nu ține cont de influențarea prin manipulare; (iii) Justiția pare tot mai mult atașată politicului, după cum rezultă și din cazurile deschise în acest an electoral, dar și după declarațiile și înclinațiile liderilor de la vârful parchetelor, ministerului Justiției și chiar CCR.

La 17 ani de la primirea României în Uniunea Europeană există mult loc pentru naționaliști-suveraniști, inclusiv pentru cei care au început să fie dezamăgiți de AUR și Șoșoacă. Senzația unora că au rămas cetățeni de rangul doi în UE, deși România e acolo de aproape 20 de ani, îi face pe mulți să se întoarcă spre statul național. Amânarea aderării la Spațiul Schengen, incapacitatea oficialilor de la București de a negocia condiții mai bune pentru agricultura autohtonă și pentru industriile importante alimentează suveranismul. Astfel 60% dintre români consideră că statele naționale trebuie să primească un drept mai mare la Bruxelles, chiar dacă acest lucru limitează deciziile UE și doar 25% ar fi de acord ca statele să delege o parte dintre atribuții Uniunii (CURS, iulie 2023). 

Cea mai recentă cercetare sociologică scoate în evidență că 50% dintre români cred că aderarea la UE a adus mai degrabă avantaje României, în vreme ce restul de 50%, cred că ar fi fost vorba despre dezavantaje sau că n-ar fi avut niciun impact asupra țării (INSCOP, mai 2024). Pe termen mediu și lung această polarizare ar putea accentua euroscepticismul, mai ales că în acest moment numărul euroentuziaștilor pare să fie egal cu cel al eurscepticilor, pe fondul politicilor guvernamentale ineficiente și al liderilor incapabili să aibă o voce la Bruxelles.