Începe Europa să își schimbe strategia în Ucraina?

La începutul acestui an, mai mulți militari de rang înalt din NATO avertizau aproape simultan că Alianța trebuie să se pregătească pentru un conflict cu Rusia. "Trebuie să ne fie clar că traiul în pace nu este de la sine înțeles", a avertizat amiralul olandez și președinte al Comitetului Militar al NATO, Rob Bauer. El a făcut aceste afirmații în cadrul unei conferințe de presă după reuniunea de două zile a comitetului la sfârșitul lunii ianuarie.

Pe fundalul atacului major al Rusiei asupra Ucrainei, care împlinește doi ani în februarie, norvegianul Erik Kristoffersen vede în clipa de față o ”fereastră de oportunitate, care poate dura unul, doi sau trei ani, în care trebuie să investim și mai mult într-o apărare sigură", potrivit cotidianului "Dagbladet" din Oslo. În țara vecină, Suedia, comandantul suprem Micael Bydén a făcut apel la compatrioții săi și la oamenii politici să "treacă de la consens la acțiune".

Apel din partea armatei către clasa politică

Potrivit experților, militarii adresează un apel decidenților politici pentru o schimbare de strategie a Europei în conflictul cu Rusia. Speranța de a pune capăt rapid războiului din Ucraina cu ajutorul livrărilor de arme occidentale, pe de o parte, și a sancțiunilor împotriva economiei de război rusești, pe de altă parte, nu s-a materializat, constată expertul german în securitate Nico Lange, într-un interviu acordat DW.

Ceea ce îi îngrijorează atât pe militari, cât și pe analiști este mai ales lipsa munițiilor, a noilor echipamente de război și starea capacităților de producție din Europa.

Or, potențialul de descurajare militară al NATO este strâns legat de livrările către Ucraina. UE promitea anul trecut că va furniza Ucrainei un milion de grenade până în martie, plan care a eșuat. Potrivit lui Lange, expert în Ucraina și Rusia, care este implicat și în Conferința de Securitate de la München, guvernul german a întârziat cu emiterea garanțiilor pentru producătorii de armament. „Facem acest lucru abia acum după doi ani", spune Lange. Aceasta în condițiile în care nevoia este mare nu doar în Ucraina, ci și în depozitele de muniție goale din țările NATO.

Investiții în drone, muniții și vehicule de luptă

În cel mai pesimist scenariu, NATO are la dispoziție doar cinci ani pentru a se înarma în așa fel încât potențialul de descurajare împotriva Rusiei să fie suficient pentru a inhiba un eventual atac al Moscovei asupra teritoriului NATO. Acest lucru era subliniat la sfârșitul anului trecut și de șeful Centrului pentru Securitate și Apărare din cadrul Consiliului German pentru Relații Externe, Christian Mölling, într-o analiză foarte mediatizată.

La rândul său, Gustav Gressel, de la grupul de reflecție european ECFR (European Council on Foreign Relations), scrie într-o analiză recentă: "Occidentul și în special europenii trebuie să își revizuiască reglementările financiare, creându-și avantaje majore, pentru a fi capabili să stimuleze radical producția de drone, muniții, vehicule blindate de luptă și multe altele”.

Gressel consideră că strategia de a aproviziona Ucraina în principal cu arme de producție sovietică din depozitele țărilor din centrul și estul Europei a ajuns la final. Pur și simplu nu mai există stocuri iar producția de apărare trebuie să fie accelerată puternic, nu doar pentru Ucraina, cât și pentru statele NATO din Europa, scrie el.

Retrageri tactice ale Ucrainei de pe teritoriul deja eliberat?

În această a doua iarnă de război din Ucraina, atât militarii, cât și analiștii se concentrează asupra inferiorității forțelor armate ucrainene în lupta de artilerie cu Rusia. În mod evident, Moscova își poate umple propriile lacune cu provizii din Coreea de Nord, în timp ce Ucraina trebuie să își raționalizeze obuzele. În prezent, raportul este de un obuz ucrainean la fiecare cinci obuze rusești trase, a explicat recent analistul Michael Kofman de la Centrul pentru Analiză Navală din Statele Unite. Analize mai pesimiste vorbesc de un raport de unu la zece.

Kofman nu exclude ca ucrainenii să fie nevoiți să se retragă din puternic disputatul oraș Avdiivka, situat de-a lungul frontului de est. În plus există și amenințarea unui atac major al Rusiei asupra orașului Kupiansk mai la nord.

Acest lucru relevă că ezitările în livrarea de muniție și echipamente de război din ultimii doi ani determină acum Ucraina să se retragă de pe teritorii care au fost deja eliberate, a declarat Christian Mölling, cercetător la DGAP, într-un interviu radio recent.

Nico Lange, pe de altă parte, vede începutul unei schimbări de strategie cu puțin timp înainte de Conferința de Securitate de la München. Evenimentul, care va avea loc la finele lui februarie, va reuni din nou numeroși experți militari occidentali. O atare schimbare de macaz este determinată de situația militară din Ucraina, dar și de analizele experților militari occidentali, care trebuie să țină cont de nevoile de înarmare ale propriilor forțe armate.

Esențială este "dezvoltarea capacității structurate pe termen lung a forțelor armate ucrainene, aspect de care ne ocupăm în prezent”, a spus generalul-maior german Christian Freuding, într-un interviu recent acordat grupului de presă RND din Germania.

Forțele armate ucrainene relatează succese împotriva superputerii rusești, grație loviturilor aeriene precise asupra pozițiilor radar, a bazelor și rutelor de aprovizionare rusești în Crimeea și în sudul Ucrainei.

La începutul lui februarie, într-o analiză pentru postul american de televiziune CNN, comandantul suprem ucrainean Valeri Zalujnîi consemna că "sistemele fără pilot, cum ar fi dronele, împreună cu alte tipuri de armament avansat reprezintă cea mai bună modalitate pentru Ucraina de a evita să fie atrasă într-un război pozițional în care nu avem un avantaj. Acesta este factorul decisiv”, scria Zalujnîi

Pentru cele aproximativ 50 de națiuni care sprijină Ucraina, în frunte cu SUA, aceasta înseamnă furnizarea a tot mai multe arme de înaltă tehnologie.

De la începutul lunii februarie, SUA furnizează trupelor lui Zalujnîi așa-numitele bombe de precizie GLSDB, fabricate de Boeing-Saab, cu o rază de acțiune de 150 de kilometri. Aceasta înseamnă că principala rută de aprovizionare a armatei ruse pe fâșia de coastă dintre Crimeea și orașul Mariupol din sudul Ucrainei este la îndemâna ucrainenilor. Nico Lange a confirmat acest lucru pentru DW, citând surse de securitate. Kievul a sperat la această armă de precizie de mai bine de un an. Pentru Ucraina, "în acest moment se întâmplă câteva lucruri care merg în direcția bună", spune Lange în interviul acordat DW.

Rămâne de văzut dacă schimbarea de strategie promovată de experții militari occidentali și ucraineni va convinge și decidenții politici din Europa. Ei vor trebui în cele din urmă să asigure finanțarea livrărilor către Ucraina pentru anii următori, precum și accelerarea producției europene de apărare, spune Lange.