Zidul Berlinului, dintr-o altă perspectivă

La mijlocul anilor 1990, scriitoarea Annett Gröschner şi fotograful Arwed Messmer au făcut o descoperire interesantă. În arhiva militară est-germană din Potsdam au găsit o cutie plină de fotografii care prezentau Zidul Berlinului în primii ani de la construire. Fotografiile erau făcute de soldaţii care păzeau acest simbol al divizării Germaniei.

De fapt era interzis să fotografiezi Zidul, dar grănicerii aveau o misiune. Această frontieră, care separa statul comunist est-german de Republica Federală şi implicit de Occident, trebuia să fie păzită cu străjnicie şi totul trebuia să funcţioneze bine. De aceea, grănicerii aveau ordinul de a fotografia fiecare metru al Zidului care străbătea Berlinul.

Zidul în imagini

Arwed Messmer a digitalizat cele 1200 de fotografii găsite şi le-a pus cap la cap pentru a reproduce Zidul aşa cum arăta el la mijlocul anilor 1960, înainte de a fi "perfecţionat". Astfel au luat naştere 200 de metri impresionanţi de fotografie.

Expoziţia, care mai poate fi vizitată în Muzeul de pe bulevardul Unter den Linden la numărul 40, până pe 3 octombrie, poartă titlul "Dintr-o altă perspectivă - Zidul Berlinului în primiii ani de la ridicare".

Soldatul e tânăr. Fumează şi fotografiază, în acelaşi timp. Ni se dezvăluie o privelişte dezolantă. Câteva ruine de case, care fuseseră dinamitate pentru a face loc Zidului, plăci de beton, sârmă ghimpată. Soldatul nici n-ar fi trebuit să apară în fotografie. Un coleg de-al său l-a surprins cu aparatul de fotografiat din greşeală.

Privind fotografiile expuse în aceste zile la Berlin, poţi urmări traiectoria Zidului prin oraş - de la Potsdamer Platz, de-a lungul şirului de case ale căror faţade au fost acoperite cu un strat gros de ciment şi până la cimitirul din Bernauer Strasse. Asta se întâmpla înainte ca rămăşiţele pământeşti ale celor îngropaţi aici să fie mutate în alte cimitire. Soldaţii trăiau practic în cimitir. Pietrele funerare le foloseau uneori drept scaune.

Poveşti şi destine tragice

Privirea atentă a grănicerilor era îndreptată spre Berlinul de Vest. Berlinezii de dincolo de Zid le aruncau câteodată soldaţilor reviste şi ziare. Alteori ţigări. Marca "Ernte 23" era, pe atunci, foarte îndrăgită. Unii îi apostrofau, scandau lozinci contra potentaţilor RDG-işti care divizaseră un oraş şi o ţară, care-i despărţiseră pe părinţi de copii, pe bunici de nepoţi, pe soţi de soţii, pe iubiţi de iubite, pe prieteni şi vecini.

Grănicerii erau obligaţi să documenteze toate aceste "reacţii" din Vest. Însemnările din documentele găsite în aceeaşi arhivă militară au fost şi ele incluse în actuala expoziţie de la Berlin.

Spuneam că grănicerii trebuiau să fotografieze şi să documenteze tot ce se întâmpla în zona pe care o aveau de păzit, deci şi tentativele de evadare ale est-germanilor. Zidul trebuia să fie de netrecut. Cei care se aporpiau de el, cei care trăiau în regiune, erau potenţiali fugari.

O poveste care a impresionat-o în mod deosebit pe Annett Gröschner a fost aceea a unui bărbat, care, beat fiind, a sărit în canalul navigal Spandau pentru a se răcori. Când era pe cale de a înota înapoi a fost ucis de soldaţi, considerându-l un fugar. Şi această istorie tragică e prezentată în expoziţia berlineză.

După Berlin, aceasta va putea fi văzută, începând cu 20 ianuarie 2012, la Aix en Provence în Cité du livre - Bibliothèque Méjanes.

Autor: Silke Bartlick/ Medana Weident
Redactor: Vlad Drăghicescu