Bayreuth, un vis pentru interpretul unei opere wagneriene

Bas-baritonul născut în 1972 la Łódź, în Polonia, a interpretat deja roluri mari din opera lui Wagner, cum ar fi Alberich şi Wotan şi va cânta în stagiunea viitoare pe scene mari din München, Varşovia, New York, Milano şi Madrid. Dar aceasta după debutul pe scena de la Bayreuth. În ziua premierei, Tomasz Konieczny interpretează rolul lui Telramund din opera wagneriană "Lohengrin".

Deutsche Welle: Interpretaţi rolul lui Telramund, care nu este tocmai un personaj simpatic în libretul "Lohengrin". El este slab, uşor de manipulat, un eşuat. Vă descurcaţi cu acest rol?

Tomasz Konieczny: Cel puţin în această punere în scenă Telramund este altfel. Eu nu aş fi crezut niciodată că un om atât de rău poate să apară dintr-o dată chiar într-o lumină poetică.

Se vorbeşte adesea despre mitul Bayreuth. Pe bună dreptate?

Telramund nu este chiar rolul pe care mi l-am dorit aici la Bayreuth, dar tot restul este aşa cum trebuie să fie. Dirijorul este excelent, producţia la fel şi nu trebuie să uităm că e vorba despre spectacolul de deschidere. În aceste condiţii eşti obligat să manifeşti voinţă de compromis.

Pentru a cânta pe scena de la Bayreuth trebuie să petreci aici foarte mult timp şi să renunţi la multe lucruri. A trebuit să contramandez trei spectacole la Scala din Milano. Dar odată ce te afli aici eşti recompensat din plin. Deja din prima zi m-am aflat pe o scenă cu toată scenografia instalată. Am fost surprins. Este ceva unic, o minune acustică. Cu cât te afli mai în profunzimea scenei, cu atât sună mai bine vocea.

Pentru un interepret al operei lui Wagner a cânta aici este un vis. Şi când te întâlneşti la cantină cu ceilalţi cântăreţi te simţi dintr-o dată ca într-un ansamblu sau ca la un summit Wagner. Te simţi foarte bine primit. Îmi doresc să mai cânt aici de foarte multe ori.

Aţi vorbit despre scenografie. Este realizată de Neo Rauch şi culoarea albastră este dominantă. Credeţi că este doar un amănunt decorativ sau are şi o altă semnificaţie?

În Germania există fixaţia că Wagner trebuie explicat. Noi nu avem nevoie de asta. Totul este dovedit cu prisosinţă de spectacolele concertante. Oamenii sunt încântaţi de ele şi nu sunt în niciun fel deranjaţi. Nu se petrec decât acţiunile prevăzute în libret. Mie nu mi-ar fi venit niciodată ideea să fac scenografia de la "Lohengrin" în nuanţe de albastru dar culorile sunt foarte potrivite. Neo a nimerit culoarea potrivită, este superb!

Lucraţi cu plăcere cu regizorul Yuval Sharon?

În primul rând vreau să vă spun că nu sunt un adept al montărilor politice ale operelor lui Wagner. Consider că este obtuz să-l reduci pe Wagner şi întreaga sa fantezie artistică la un singur aspect, unul care nu era pentru el cel mai important. "Lohengrin", "Parsifal" sau "Inelul Nibelungilor" sunt lumi fantastice.

Acest tânăr regizor american a înţeles şi el asta întrucâtva şi are destul de mult curaj pentru a o arăta. Sunt de părere că avem astăzi la nivel mondial, şi în Germania, o problemă uriaşă cu regia de teatru. De cele mai multe ori, regizorii încearcă să inventeze ceva diferit, ceva scandalos sau politic. Dar publicul nu are nevoie de aşa ceva.

Şi compatriotul dumneavoastră Piotr Beczała debutează la Bayreuth în rolul Lohengrin. Aproape că este un meci polonez pe teren propriu...

Nu suntem noi primii polonezi prezenţi la Bayreuth. Daja în 1901 Cosima Wagner a invitat aici o cântăreaţă poloneză căreia i-a încredinţat rolul Brünnhildei. Piotr este primul tenor polonez care va debuta aici şi eu primul bas-bariton. Dar apartenenţa naţională nu joacă niciun rol la acest festival. Piotr Beczała interpretează roluri în franceză şi italiană. Cântă în ruseşte şi cehă. Lohengrin este singurul său rol wagnerian. De aceea nici nu ne cunoaştem deosebit de bine. Eu sunt în acest moment singurul polonez care cântă preponderent reprertoriu în limba germană. Sunt îndrăgostit de această muzică, a lui Wagner şi Strauss. Vreau să-i înţeleg şi mai bine pe aceşti compozitori de geniu şi să ating perfecţiunea în rolurile mele. Aceasta este dragostea vieţii mele.

Interviu realizat de Hans Christoph von Bock