Festivalul Wagner în an jubiliar

Celebrul festival de pe Colina Verde este şi un important eveniment monden. În primele zile, dar mai ales la deschidere, sunt nelipsite personalităţile din viaţa politică, economică sau culturală, între acestea, ca în fiecare an, şi cancelara Angela Merkel. După ce blitz-urile aparatelor foto îndreptate spre vedetele de pe covorul roşu s-au stins, festivalul aparţine în întregime wagnerienilor de rând. Ca să ajungă aici, aceştia aşteaptă adesea ani de zile pentru a obţine unul din mult râvnitele bilete şi a putea lua loc în sala concepută după planurile compozitorului, dotată cu o acustică specială, la care contribuie, pare-se, şi îngustele, deloc confortabilele scaune rigide de lemn. Din fericire, universul wagnerian, dacă are parte şi de artişti, respectiv voci remarcabile, te face uşor să uiţi de acest disconfort.

Ce şi-a propus Frank Castorf?

În programul din acest an figurează: "Olandezul zburător", o producţie a anului trecut (regia: Jan Philipp Gloger; conducerea muzicală: Christian Thielemann), "Tannhäuser" (regia: Sebastian Baumgarten; conducerea muzicală: Axel Kober) şi "Lohengrin" (regia: Hans Neuenfels; conducerea muzicală: Andris Nelsons) şi, după cum am amintit, mult aşteptaul "Inel al Nibelungilor". După deschiderea, pe 25 iulie, cu opera "Olandezul zburător", atenţia auditoriului va fi captată de noua montare a tetralogiei wagneriene.

Cele două strănepoate ale compozitorului, Eva Wagner-Pasquier şi Katahrina Wagner au încredinţat conducerea muzicală dirijorului ruso-austriac Kirill Petrenko, iar regia unuia dintre cei mai apreciaţi exponenţi ai teatrului german - Frank Castorf, de 21 de ani aflat la conducerea Berliner Volksbühne. Castorf e cunoscut pentru ideile sale adesea provocatoare şi pentru faptul că nu ezită să intervină în textul operelor clasice. În cazul de faţă, însă, aşa ceva nu i-ar permite regulamentul festivalului. Va ignora el această "interdicţie"? Rămâne de văzut. Interesant e că despre viziunea sa asupra "Inelului Nibelungilor" nu se ştie mai nimic, în afară de câteva amănunte, de pildă că va transpune acţiunea în lumea modernă în care trăim. Restul e învăluit în mister. Vom asista aşadar poate la un scandal pe Colina Verde? Oricum n-ar fi primul şi desigur nici ultimul. Fiecare regizor încearcă să aducă ceva cu toul nou pe celebra scenă din Bayreuth, chiar cu riscul de a fi sancţioant în termeni cât se paote de duri de public şi critici. Uneori însă aceste căutări, aceste avântări dincolo de obişnuitele "frontiere", susţinute şi de artişti de excepţie, devin momente de neuitat, care contribuie la fala acestui festival de excepţie.

Actuala montare a "Inelului" wagnerian este a 12-a prezentată pe scena teatrului din Bayreuth, inaugurat, în prezenţa compozitorului, în vara anului 1876.