Schimbare de guvern la Chișinău. Ce să înțelegem?

Abia întoarsă de la Bruxelles, unde a participat la cea de a 7-a reuniune a Consiliului de Asociere UE - Republica Moldova, prim-ministra a fost convocată, alături de membrii guvernului și de fracțiunea PAS, la președinție, într-o ședință "cu scântei", după care și-a anunțat demisia alături de întregul cabinet.

De ce a fost demis guvernul Gavrilița?

Evenimentul totuși nu i-a luat prin surprindere pe observatori și pe rivalii politici. "Un guvern catastrofal. Oricare alt guvern PAS va fi la fel de prost!", a spus opoziția filorusă din parlament. Ce erau să zică? Sunt plini de resentimente. Războiul lui Putin le-a închis gura. 

"Guvernul trebuia de mult demis. Nu s-a ridicat la înălțimea imenselor așteptări ale populației!", a declarat opoziția pro-europeană extraparlamentară. Partidele care o compun încearcă să câștige pe greșeala adversarului - nici n-ar fi atât de greu. 

"Guvernul a fost demis din considerente strategice", afirmă analiștii independenți. A fost o mișcare dictată de conjunctura politică, economică și mai ales de cea de securitate. Confruntată cu un accelerat proces de erodare, guvernarea avea nevoie de o resetare, de o împrospătare a imaginii."

Reușite obiective, eșecuri subiective

"Plec cu sentimentul datoriei împlinite și cu inima împăcată!", a spus Natalia Gavrilița, la conferința de presă, la care și-a anunțat demisia. Are dreptate, dincolo de criticile unora sau ale altora. Alături de președinta Maia Sandu, care i-a deschis ușa finanțărilor externe, punându-și întreaga credibilitate în joc, guvernul a reușit să țină țara pe linie de plutire, trebuind să-și adapteze din mers programul la multiplele crize, pentru care nu era pregătit: consecințele pandemiei, creșterea nebună a prețurilor la energie și căutarea surselor alternative, agresiunea Rusiei în Ucraina, diversiunile coloanei a V-a, fluxul refugiaților.

Guvernul, cum s-a mai spus, a fost mai mult un "pompier", decât promotor de politici publice. Din motive obiective sau subiective, a întârziat anumite reforme, dar a salvat partea socială, greu încercată. Compensațiile de iarnă pentru populație, cu care a reușit să amortizeze șocul scumpirilor, sunt marele său atu. Nu a izbutit să închidă pe niciunul din marii hoți ai Moldovei fugiți în străinătate, în schimb a produs un haos în domeniul științei, comasând aiurea institute de cercetare și refuzând dialogul cu angajații săi - intelectualii, cei care au susținut necondiționat actuala guvernare. 

Marea izbândă este obținerea statutului de țară-candidat la aderarea la UE, în contextul agresiunii rusești în Ucraina. Pe de altă parte, executivul s-a arătat mult prea ezitant în fața protestelor penalului Șor, din toamnă. A trecut mult timp până s-au găsit argumentele, procedurile și... curajul, în condițiile stării excepționale, pentru a contracara această veritabilă tentativă de lovitură de stat orchestrată de oligarhii fugari, susținuți de Moscova. 

Unitate reală sau de fațadă?

"Dacă Guvernul ar fi avut acasă aceeași susținere și încredere pe care am simțit-o de la partenerii noștri europeni, am fi reușit să avansăm mai mult și mai repede", a mai spus Natalia Gavrilița la aceeași conferință de presă. 

O declarație sibilinică, abruptă, o notă discordantă pe fundalul unui discurs în general senin. Mai ales că mereu a susținut altceva: "Suntem un partid democratic, e firesc ca oamenii să aibă opinii diferite. Dar când e vorba să luăm o decizie, suntem uniți, ne ține împreună datoria față de cetățeni." Și deodată, șocant, la plecare: "N-am fost susținuți acasă!" Prim-ministra n-a intrat în detalii, a refuzat să răspundă întrebărilor presei. 

Cine nu a susținut-o pe Natalia Gavrilița? Președinta Maia Sandu, colegii din guvern, majoritatea parlamentară? A fost sabotată de miniștrii care n-au livrat rezultatele scontate sau cărora li s-au imputat preluarea de scheme, licitații cu dedicație, contracte de energie care au provocat chiar și nemulțumirea șefei statului?

Mister. S-au rostit multe acuzații la adresa unor miniștri din guvernul Gavrilița și a prim-ministrei însăși, presa a trăit mai mult din zvonuri și speculații. Înțelegem nevoia de coeziune în vremuri grele, dar de ce să te ferești de oamenii care te-au votat? De ce să refuzi dialogul?... Ar trebui să nu mai rezolvăm rebusuri, noi, cetățenii, încercând să înțelegem ce se întâmplă "la vârf", ci să avem transparența promisă de guvernanți. Lipsa de comunicare pe plan intern sau solidaritatea prost înțeleasă au condus la pierderea sprijinului intern de care se plânge Natalia Gavrilița. Or, dacă sunt și alte cauze, ar fi bine să le cunoaștem.Pentru că am impresia că prim-ministra demisionară plătește pentru erorile altora. 

Se întorc bărbații. Nu c-ar fi o plăcere

Dacă Natalia Gavrilița, unul dintre fruntașii PAS, pentru care a stăruit atât de mult Maia Sandu să fie prim-ministru, încă pe când lupta să obțină alegeri anticipate și debarcarea guvernării Dodon, nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor, are șefa statului mai multă încredere în Dorin Recean, un om care a făcut parte și din alte guvernări? Pesemne că da, altfel nu ajungea în această situație. Numirea lui Recean în funcția de premier confirmă ceea ce a spus și Natalia Gavrilița în cuvântul ei de rămas-bun, că prioritatea noului guvern va fi întărirea securității statului, în condițiile multiplicării amenințărilor rusești la adresa Republicii Moldova. 

Maia Sandu a reușit să păstreze departe de ochii lumii disensiunile din interiorul guvernării, dar a recurs la o soluție radicală, când a simțit că actuala garnitură, probabil, nu-și va îndeplini obiectivul fixat: deschiderea către sfârșitul anului curent a negocierilor de aderare. Va fi contat și recentul raport al Comisiei Europene, care plasa Moldova în spatele Ucrainei (țară în război!) și Georgiei la implementarea acquis-ului comunitar.
Să demiți un guvern, în situația în care ai o majoritate parlamentară confortabilă și sprijinul total al partenerilor occidentali, e dovada unor probleme serioase, iar timpul e nemilos. Crusta judecătorească coruptă și venală, sabotajul din instituții și din raioane, acolo unde caracatița socialist-oligarhică se ține cu dinții de scaune, reprezintă în acest moment, după amenințarea rusă, cel mai mare pericol la adresa agendei de reforme cu care a câștigat alegerile președinta Maia Sandu și PAS.

A avea două femei în fruntea țării e mai "cool", mai reconfortant pentru dorința noastră de a fi în rând cu lumea bună din Vest. În cei 31 de ani, bărbații în politica de la Chișinău mai degrabă au dezamăgit, decât au performat. Au, acum, ocazia să se revanșeze.

Dacă Natalia Gavrilița a demarat niște procese benefice, care s-au împotmolit din cauza rezistenței interne și a unor erori personale, Dorin Recean e obligat să reușească. Și să înceapă prin a comunica mult mai bine cu cetățenii, dacă vrea să fie susținut. Această guvernare - am mai spus - nu-și joacă doar propria soartă, ea ține în mâini destinul național.