Auschwitz: Supravieţuitori romi şi tineri comemorează

Femeia vârstnică vorbeşte încet. Spune că este foarte emoţionată să se afle pe locul în care romilor li s-a făcut atâta rău. De aceea, persoana care o însoţeşte va da în continuare citire gândurilor pe care vrea să le exprime.

Este data de 2 august 2024. Alma Klasing, etnică sinti şi supravieţuitoare a Holocaustului, născută în 1937, stă pe un podium la Auschwitz-Birkenau. Predă manuscrisul însoţitoarei sale, spre a-i da citire. Este povestea vieţii lui Alma Klasing. O poveste din iadul perioadei naziste în cuvinte foarte simple. Familia ei s-a ferit de perspectiva deportării la Auschwitz ascunzându-se în pădurile din landul german Baden-Württemberg. Membrii ei s-au hrănit cu plante comestibile. Au supravieţuit războiului şi nu au fost exterminaţi, spre deosebire de multe alte rude ucise la Auschwitz.

La final, Alma Klasing avertizează: "Succesul la urne al partidelor de dreapta mă îngrijorează. De aceea, vreau să-i avertizez mai ales pe tineri, cu privire la aceşti falşi profeţi. Vă rog din inimă: Apăraţi democraţia noastră"! Când Alma a părăsit podiumul, cele câteva sute de persoane prezente s-au ridicat în picioare aplaudând timp îndelungat.

Comemorare specială

În fiecare an pe 2 august, etnici sinti şi romi comemorează la Auschwitz aşa-numita "lichidare a lagărului ţigănesc", care s-a petrecut pe 2 august 1944. Atunci au fost gazaţi, împuşcaţi sau omorâţi în bătaie într-o singură noapte mii de etnici sinti şi romi. Începând din 2015, ziua de 2 august este "Ziua Europeană de Comemorare pentru Romi şi Sinti". Se comemorează uciderea de către nazişti a 500.000 de romi şi sinti din întreaga Europă. În analogie la termenul de Holocaust în limba romani există termenul de "Porajmos", care are înţelesul de "înghiţire".

În acest an, comemorarea este specială, fiindcă de la masacrul din 1944 s-au împlinit 80 de ani. La ceremonie s-au adunat mai mulţi oameni decât de obicei, inclusiv germani şi polonezi de rang înalt, oameni veniţi din toată lumea.

Deja la începutul dimineţii, Romani Rose, preşedintele Consiliului Central al Etnicilor Sinti şi Romi din Germania, unul din organizatorii evenimentului, a condus-o pe preşedinta Bundestagului german, Bärbel Bas, pe aleile memorialului de la Auschwitz. Mai târziu, li s-au alăturat şi secretara de stat pentru Cultură, Claudia Roth, şi preşedinta Camerei superioare a Parlamentului (Bundesrat), Manuela Schwesig.

Antiţigănismul este larg răspândit

Romani Rose a vizitat memorialul de la Auschwitz de nenumărate ori. El şi unele rude ale sale au făcut împreună cu Consiliul Central multe, pentru ca acolo să existe un monument demn închinat etnocidului la care au fost supuşi etnicii romi şi sinti în perioada nazistă. Cu toate acestea, se simte că pentru Rose, prezenţa acolo nu este un act de rutină. Povesteşte despre istoria familiei sale, despre marginalizarea sistematică trăită în perioada nazistă, despre deportarea la Auschwitz, despre bunicii săi care au fost ucişi acolo. La final Rose a subliniat că Auschwitz este o moştenire şi obligaţie pentru susţinerea democraţiei şi statului de drept. Nu trebuie admis ca Europa să fie iarăşi condusă spre prăpastie, a subliniat el.

Politicienele germane au fost vizibil emoţionate. Mai târziu, în sala de conferinţe a memorialului, toate cele trei au subliniat responsabilitatea ce le revine germanilor pentru crimele comise de regimul nazist. Ele nu au trecut sub tăcere nici vina postbelică a germanilor - aceea că etnocidul împotriva etnicilor romi şi sinti nu a fost recunoscut decenii în şir după război şi că antiţigănismul este larg răspândit în Germania până în ziua de azi.

Finalul politicii împăciuitoare

Sună credibil dar şi vag, fiindcă niciuna din cele trei nu propune nimic concret. De exemplu dispreţuirea termenului de "turişti sociali", aplicat romilor din Europa Centrală şi de Est, care fug din calea discriminării, marginalizării şi rasismului. Sau promisiunea asigurării condiţiilor materiale necesare supravieţuitorilor romi şi sinti ai politicii naziste de exterminare, pentru ca ei să-şi trăiască măcar ultimii ani de viaţă în demnitate, punându-se astfel capăt practicilor umilitoare de despăgubire din ultimele decenii. Manuela Schwesig a provocat mai degrabă stupoare, când a citit cu voce tremurândă şi ochii înlăcrimaţi o propoziţie vizând deportarea în vremea războiului a etnicilor Sinti din landul federal Mecklenburg, la Auschwitz.

Propuneri concrete a făcut în schimb Zygimantas Pavilionis, diplomat şi vicepreşedinte al Parlamentului Lituaniei. El a afirmat că "a nu se repeta niciodată" înseamnă astăzi că nu mai trebuie aplicată o politică împăciuitoare cu răul, aşa cum s-a aplicat în raporturile cu Hitler. Nu este permis să se ajungă la "înţelegeri cu Putin", care este "Hitlerul de azi". Europa trebuie mai degrabă să facă totul pentru a "ajuta Ucraina să învingă răul".

Se doresc noi accente

Ne aflăm, două ore mai târziu, la Auschwitz-Birkenau, pe locul în care a existat "lagărul ţigănesc", "lichidat" acum 80 de ani, în noaptea de 2 spre 3 august. Aici se desfăşoară principalul act de comemorare a etnocidului împotriva romilor şi sinti. Pe lângă Alma Klasing a luat cuvântul şi Boleslav Rumanovski, rom din Polonia, supravieţuitor şi el al Porajmos. Discursuri au susţinut şi Romani Rose şi preşedintele asociaţiei romilor din Polonia, Roman Kwiatkowski. Mai târziu au rostit alocuţiuni Bärbel Bas, reprezentanţi ai statului polonez şi directorul memorialului Holocaustului Yad Vaşem din Israel. Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a fost şi el prezent printr-un mesaj video.

Tinerii romi prezenţi la ceremonie şi-ar fi dorit noi accente suplimentare în cadrul manifestării de comemorare. Nimeni nu a dorit să vorbească despre criticile la adresa manifestării de comemorare, dar unii şi-ar fi dorit ca şi reprezentanţi ai tinerilor romi să ia cuvântul. Apoi, a fost remarcată lipsa unor simboluri ale romilor, cum ar fi drapelul albastru-verde având roata roşie în centru.

Zeljko Jovanovic, directorul Roma Foundation for Europe, a declarat pentru DW că amintirea şi comemorarea sunt fără îndoială importante. "Dar ar fi bine dacă pe viitor am sublinia că nu suntem veşnicele victime ci o comunitate puternică, cu o puternică încredere în propriile capacităţi, care a realizat în ultimele decenii multe din punct de vedere cultural şi intelectual. Suntem mândri că suntem romi şi trebuie să arătăm asta".

Programul pentru tineri "Uită-te şi nu uita"

Şi în acest an, la fel ca anii trecuţi, la ceremonia de comemorare au participat şi sute de tineri, mulţi dintre ei romi. Ei iau parte la programul de tineret intitulat "Dikh He Na Bister" (Uită-te şi nu uita). Printre organizatori se numără şi Institutul European Rom pentru Artă şi Cultură (ERIAC). În ajunul comemorării din 2 august, 300 până la 400 de tineri, romi şi nu numai, se întâlnesc la Cracovia şi Auschwitz, pentru a face cunoştinţă unii cu alţii şi a vorbi despre stereotipuri şi păreri preconcepute vizând membrii minorităţii din care fac parte.

Unul din organizatorii proiectului este şi Petro Rusanienko, actor, activist cultural, colaborator al ERIAC şi rom din Ucraina. Bărbatul în vârstă de 30 de ani provine din regiunea Doneţk, de unde s-a refugiat deja din 2014, când a început războiul din estul Ucrainei, cu mult înainte de invazia rusă din 2022. El trăieşte de doi ani la Berlin.

Rusanienko participă de şase ani la programul de tineret Dikh He Na Bister. Pentru el Auschwitz are de fiecare dată o legătură specială cu regiunea din care provine. Pentru DW el a declarat: "Holocaustul nu poate fi comparat cu războiul Rusiei împotriva ţării noastre dar în ambele cazuri este vorba de totalitarism şi consecinţele sale". Auschwitz a fost "staţia terminală a totalitarismului, dar astăzi Putin spune că naţiunea noastră nu există şi vrea să ne distrugă ţara. Trebuie să luptăm împotriva acestui totalitarism".

Petro Rusanienko a constatat că proiectul de tineret a produs deja o schimbare în rândul unor prieteni şi cunoscuţi. Povesteşte despre o prietenă din Ucraina, care până acum nu ştia mare lucru despre romi, în afară de unele stereotipuri. Într-o zi, a luat-o cu el la un concert de flamenco, şi atunci ea a aflat că acest gen muzical li se datorează în special romilor spanioli. "Cândva a vrut şi ea să se alăture programului nostru Dikh He Na Bister", a povestit Rusanienko. "Astfel, comemorarea de la Auschwitz şi programul nostru pot avea o contribuţie la abandonarea prejudecăţilor. Oamenii se pot schimba", a conchis el.