Opinie: Vremuri proaste, vremuri bune

S-a spus de multe ori, dar niciodată nu a fost atât de valabil ca acum: va fi mai rău, înainte de a fi mai bine. Această iarnă lungă și întunecată va fi pentru germani în această pandemie o mare provocare. Să practicăm reținerea, să avem răbdare, să fim atenți, să rămânem optimiști. Nu sunt tocmai lucruri care ne caracterizează. Dar există motive pentru care ar trebui să privim înainte cu încredere. Să începem însă cu o privire înapoi.

La primul lockdown, la începutul anului, au fost închise fabrici întregi. Nu au mai fost construite nici automobile, nici utilaje. Magazinele au fost închise, atât cele mari, cât și cele mici. Prognozele au fost sumbre. (Unele estimări au sugerat o prăbușire economică de până la 20%.) La final însă, se pare că minusul economiei va fi de cinci procente în 2021. Un recul serios, dar nu ireparabil. În vară, economia germană nu a întârziat să arate ce poate: un plus de 8% în trimestrul trei - un avans care se întâlnește rar în istoria evoluțiilor economice.

Cine va plăti pentru toate acestea?

Istorică a fost și generozitatea cu care guvernul federal a deschis punga. Tocmai social-democratul Olaf Scholz, considerat mai degrabă un adept al economisirilor, a permis să plouă cu miliarde. Trecând peste faptul că ajutoarele financiare nu au ajuns încă taman acolo unde era mai mare nevoie de ele (spre exemplu, la firmele cele mai mici), din cauză că software-ul pentru plăți nu este încă funcțional, nu se poate spune cel puțin că politicienii germani nu s-au străduit. S-au prevăzut datorii noi de 180 de miliarde de euro în bugetul federal pe 2021. O cifră amețitoare. Cine va plăti pentru toate acestea?

Dar întrebarea se pune și în ceea ce privește alte cifre-record: programul de urgență de 1800 de miliarde de euro al Băncii Centrale Europene de achiziționare de obligațiuni emise de state și de companii sau pachetul financiar tot de 1800 de miliarde convenit de Uniunea Europeană în decembrie, după ample negocieri. La nivel global, programele de ajutorare se ridicau deja în vară la suma de cel puțin 15.000 de miliarde de dolari - iar muntele datoriilor globale crește văzând cu ochii: potrivit calculelor asociației de lobby bancar Institute of International Finance, nivelul datoriilor globale, inclusiv cele ale companiilor și băncilor, s-ar ridica la 275.000 de miliarde de dolari. (Spre comparație: în 2019, performanța economică a Germaniei s-a ridicat la aproximativ 3450 de miliarde de euro.)

Revenirea "datoriilor zero"

Cifre amețitoare, desigur. Dar care ar fi fost alternativa? Avem lecția învățată în criza economică din anii 1930: atunci, băncile centrale și guvernele au refuzat să pompeze banii necesari în economie - cu consecințe fatale. Astăzi este altfel; deja în timpul crizei economice din Asia de la sfârșitul anilor 1990 și ca urmare a crizei financiare globale din 2008 s-au creat pachete de ajutorare de miliarde, pentru a evita secarea fluxurilor monetare.

Sigur că acești bani trebuie să revină cândva în vistieriile statelor. Dar și în acest aspect ajută o privire în trecutul cel mai recent. În anii care au urmat crizei financiare globale din 2008, economia germană a crescut fără întrerupere timp de un deceniu, la fel ca și încasările statului. Aceste evoluții (împreună cu o politică economică a cheltuielilor prudente) au permis acum Ministerului de Finanțe să fie atât de generos cu ajutoarele. Este momentul aici să ne recunoaștem greșeala: și autorul acestor rânduri a fost printre cei care au criticat aspru obiectivul guvernanților germani de "zero datorii noi". Dar azi, în lumina ultimelor luni, este clar: nu este deloc o idee proastă să pui deoparte bani albi pentru zile negre.

Și de ce ar urma să fie mai bine anul viitor? Sigur, avem deja primele vaccinuri, iar iarna se va termina și ea cândva. Două motive deci să sperăm că pandemia își va pierde din impact. Va reveni și cheful oamenilor de a călători sau de a cumpăra un automobil. Între 70 și 100 de miliarde de euro au cheltuit mai puțin germanii anul acesta, bani care ar trebui să se întoarcă în mare parte în consum și să ajute la revenirea economiei. Se adaugă o serie de relaxări fiscale (TVA va fi din nou majorat la nivelul anterior, după ce fusese redus în criza generată de coronavirus), alocații pentru copii mai mari și altele. Carburantul și încălzirea se vor scumpi însă, din cauza prețurilor mai mari la CO2, care vor intra în vigoare de la 1 ianuarie 2021.

Vor rămâne cicatrici adânci

Și exporturile, o parte esențială a conjuncturii economice germane, ar urma să-și revină. Dacă economia globală va crește cu 4,2% în 2021, așa cum prognozează OECD, atunci vor avea de profitat producătorii germani de mașini și utilaje, precum și alte ramuri industriale axate pe export. În plus, firmele germane au fost reținute cu investițiile, nu doar în 2020, ci și în anul precedent. Există deci destul potențial de recuperare și în acest domeniu. Nu în cele din urmă, multele miliarde din pachetele de ajutorare puse la dispoziție de guvern trebuie cumva preluate și investite (de exemplu: în digitalizare, în infrastructura rutieră, feroviară etc.).

Dar nu va fi totul roz. Nu toate restaurantele și afacerile mici vor supraviețui. Numărul falimentelor va crește dramatic după expirarea reglementărilor speciale privind protecția de insolvență. Unele firme, care acum mai rezistă doar datorită ajutoarelor de la stat, vor dispărea. Să sperăm că numărul șomerilor nu va crește prea mult, că oamenii își vor găsi joburi altundeva, datorită revenirii economice așteptate.

Oricum ar fi, dacă 2020 a fost un an tensionat și unic, noul an va fi de asemenea unul de impact. Probabil un an mai bun decât cel care tocmai se încheie.