Opinie: Rusia, Iran și alți dușmani ai libertății

Dacă ar fi să-i dăm crezare lui Dmitri Polianski, adjunctul șefului misiunii Rusiei la Națiunile Unite, țara sa nu a folosit drone iraniene în atacurile din Ucraina. Argumentul oferit miercuri de diplomat: pe dronele doborâte erau înscrise litere rusești.

Te-ai putea mira de simplitatea afirmațiilor cu care reprezentanții Moscovei la Adunarea Generală ONU încearcă să impună celorlalţi viziunea rusească asupra lumii. Dar exact miercuri a ieșit în public și liderul revoluției islamice iraniene, Ali Khamenei, pentru a se lăuda că, în sfârșit, dronele Teheranului se vor bucura, de acum, de recunoaștere tehnică internațională. Asta, după ce prea multă vreme s-a spus că imaginile cu dronele iraniene sunt trucate. IRNA, agenția de presă a regimului de la Teheran îl citează pe conducătorul spiritual suprem al Republicii Islamice: „Acum spun că dronele iraniene sunt periculoase, ne reproșează că le vindem unora sau altora?”.

Cel mai probabil, lui Polianski i-a scăpat mărturisirea oficialului iranian, care l-a contrazis și a confirmat, în schimb, concluziile armatei ucrainene: componentele dronelor doborâte sunt de origine iraniană.

Polianski a respins, în paralel, și opțiunea unei anchete internaționale coordonate de Națiunile Unite.

Ambițiile totalitariste

Sprijinul militar iranian oferit Rusiei în războiul dus în Ucraina este cumva logic. Cele două țări s-au aflat încă din Siria de aceeași parte a baricadei - alături de președintele Bashar al-Assad, împotriva mișcărilor de protest și a oricărei încercări de democratizare a unei țări aflate din anii 70 sub conducerea autoritară a clanului Assad. În Siria continuă disparițiile persoanelor incomode, la care a contribuit și Serghei Surovikin, cel instalat în prezent de președintele rus Vladimir Putin în funcția de comandant suprem al trupelor care duc războiul din Ucraina. Tactica folosită în Ucraina, bombardarea orașelor - inclusiv cu drone din Iran - a fost anterior testată în Siria, acolo unde și Teheranul a trimis propriile trupe, precum și miliții ale grupării islamiste Hezbollah.

Siria și Ucraina ilustrează ce au în comun Khamenei și Putin: ambii sunt dușmani ai libertății de exprimare, pe care o disprețuiesc. Ideologiile sunt diferite - absolutismul dorit de unul este islamist, al celuilalt are origini țaristo-sovietice. Dar îi unește visul unui stat totalitar, ambiția puterii absolute, care nu tolerează critici. Cât de energici sunt în împlinirea viselor lor se vede zilele acestea în închisorile pline deopotrivă în Iran și Rusia: atât Teheranul cât și Moscova tratează disidența ca pe o crimă.

Dictaturi violente

Săptămâna trecută, doar patru din cele 193 de state membre ONU au votat în plenul Adunării Generale a Națiunilor Unite împotriva condamnării Rusiei pentru anexările care încalcă dreptul internațional: Nicaragua, Coreea de Nord, Siria și Belarus. Acestor aliați diplomatici ai Rusiei li se alătură acum Iranul. prin sprijinul militar pe care îl oferă. Indiferent de diferențele ideologice, asemănările dintre statele ce susțin Rusia sunt deosebit de vizibile: toate sunt dictaturi violente. Raportul privind libertatea presei, realizat de organizația Reporterii Fără Frontiere din acest an ilustrează aceasta: trei țări (Coreea de Nord, Siria și Iran) se situează în ultimele zece locuri din lista de 180 de state analizate, Nicaragua este pe 161 iar Rusia pe 155, foarte aproape de Belarus (153).

Așa arată lumea pentru care luptă Rusia, Iranul și aliații lor. În Europa, Orientul Mijlociu, Asia sau America Latină, aceștia tratează libertățile civile fără scrupule, cu cinism și brutalitate. Există o presiune internațională crescândă asupra acestor regimuri. De dragul libertății, aceasta nu are voie să scadă. Dimpotrivă, trebuie amplificată.