Este rolul statului să-i cenzureze pe artiști, pe scriitori, pe actori, pe regizori? A mai făcut-o vreme de jumătate de secol sub comunism, dar într-o societate deschisă poate că arta n-ar trebui limitată de niște funcționari. Ce pregătire au cei trimiși de partide în conducerea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) să judece opere de artă, literatură, teatru sau chiar discriminări? Câți dintre ei sunt măcar specialiști în drepturile omului? Practicanți cu experiență în domeniu, nu trimiși de partid să aibă și ei un loc mai cald? Mai puțin de o treime dintre membrii Colegiului CNCD cunosc în general domeniul, iar nivelul deciziilor oscilează în funcție de calitatea celor 11 membri ai Colegiului care au un mandat de 5 ani. În perioada ultimei guvernări PSD, sub Liviu Dragnea, majoritatea era controlată de liderul social-democrat. Acum, deși AUR nu are niciun reprezentant în Colegiu, tendința e de radicalizare. Decizia cea mai recentă de sancționare a unor oameni din lumea artei pe motiv ca încalcă simbolurile religioase sugerează că înclinația spre extremism e prezentă pe toate palierele societății, inclusiv într-o instituție care se ocupă cu drepturile omului.
Colegiul director al CNCD a votat amenzi de câte 5000 de lei pentru Muzeul Municipiului București, pentru Fundația Art Society și pentru curatoarea britanică Ruth Hibbard, inițiatorii expoziției Nymphs & Zombies, organizată de Art Safari în 2023. Artistul Paul Baraka a primit un avertisment de la CNCD pentru lucrările sale care l-au iritat pe purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) și pe alți puritani fundamentaliști, care n-au criticat instalația, ci felul în care artistul și-a prezentat viziunea, îmbrăcându-l între altele pe Isus cu boxeri. Scena a fost însă gândită pentru doi artiști, Ondine Slimovschi și Paul Baraka care au primit un spațiu comun în care să-și arate perspectivele asupra vieții, morții, luminii și întunericului. Răstignirea a fost reimaginată de Baraka sub forma unui peisaj de groază populat cu monștri contorsionați prevestitori ai unor vremuri apocaliptice.
Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu s-a grăbit să-i înfiereze pe artiștii ca Baraka, pentru că reprezintă „nesimțirea spirituală, obscenitatea vizuală și batjocorirea purității dumnezeiești întrupate în Hristos sau Sfânta Fecioară Maria”. Nu e clar, dacă Bănescu a văzut instalația, dacă a citit din explicația pusă acolo de curatoarea expoziției și dacă a încercat să înțeleagă despre ce e vorba. În textul atașat scenei apocaliptice, curatoarea Ruth Hibbard vorbește despre arta lui Baraka și felul în care vede el viața spirituală autentică „sinonimă cu agonia și cu o existență încărcată inevitabil de disperare și de singurătate” sau cum compoziția artistului scoate în evidență „o altă formă de moarte -cea care apare din stagnare, din somn sau din inerție”. Totul are legătură cu filosofia artistică a autorului incriminat, care, după cum scria curatoarea este și o formă de critică a relației pe care o are artistul cu ceea ce se întâmplă în România „atacând tendința predominantă de a accepta pasiv circumstanțele, fără a protesta sau a condamna”
Președintele CNCD Csaba Asztalos spune că după deliberări îndelungate votul final a fost de 9 la 2 pentru sancționarea artistului și a celor care au organizat expoziția, cu argumentul că s-ar fi depășit „limita libertății de exprimare”. Președintele CNCD, care a încercat să păstreze echilibrul instituției în cele mai complicate perioade, a votat împotriva sancțiunilor și din punctul lui de vedere ar fi fost suficiente avertismentele. În schimb, Cristian Jura, fost deputat PSD și cel care a gestionat dosarul în acest caz în interiorul CNCD a insistat pentru Gândul că „prezentarea unor simboluri religioase într-o manieră defăimătoare aduce atingere dreptului la demnitate unei categorii largi de persoane, practic tuturor creștinilor din România”. Fostul deputat social-democrat, apropiat al BOR apasă și pe cuvântul discriminare.
Nu e prima dată când Biserica Ortodoxă se implică direct sau indirect în pedepsirea sau cenzurarea artei cu ajutorul unor instituții de stat. În 2019, CNCD a amendat cu 2000 de lei Asociaţia Pride România pentru că a pus în scenă o piesă de teatru în care actorii ar fi încălcat libertatea de conștiință atunci când actorii îmbrăcați în haine preoțești slănină cu ceapă pe o icoană cu Isus.
Sancțiunile de acest fel sunt periculoase și anunță un soi de control asupra libertății de exprimare. Într-o țară ca România care a scăpat de cenzura oficială abia în urmă cu 30 de ani, impunerea unei jurisprudențe în legătură cu ce e voie și ce nu e voie să pictezi, să pui în scenă sau să scrii e rău prevestitoare. La acest festin al noii cenzuri, Biserica pare să participe din plin prin indignări, instigări și influență. Statul face tot mai multe concesii BOR, iar Biserica prin diverșii ei purtători de cuvânt se încruntă prea mult, privește prea de sus și fără prea multă înțelegere lumea din jurul ei.