Opinie: Care e călcâiul lui Ahile al Dianei Șoșoacă

Cântă pe coarda naționalismului gălăgios, a patriotismului răstit, a profilului de femeie-bărbat. Își face cruce cu amândouă mâinile, cu una pentru negocierea cu sfinții și cu cealaltă pentru blesteme. Merge în pas de front de la Palatul Parlamentului la Ambasada rusă. Sucește mințile celor nevoiași cu duhul, acolo unde e alb vede negru, iar acolo unde e negru spune că e alb. Urechează limba română, se prinde cu poftă în hora înjurăturilor pentru ca apoi să râdă bolovănos.

Acesta este profilul Dianei Iovanovici-Șoșoacă, senator în Parlamentul României. Cel mai recent sondaj de opinie despre alegerile europarlamentare realizat de Avangarde la comanda PSD o plasează pe locul doi alături de George Simion (23%) după Marcel Ciolacu (26%). Este locomotiva cu aburi a partidului S.O.S. România, care la capitolul încrederii în partide seduce 8% dintre români, după PSD, PNL și AUR.

Promoscovită pe față, i-a contactat pe oamenii lui Putin pentru a-i promova mesajele pe conturile lor de Vkontakte (Facebook-ul din Federația Rusă). Cel mai nou mesaj, referitor la statutul Transnistriei, mână-n mână cu propaganda rusă, i-a fost publicat de Dmitri Rogozin, senator în regiunea Zaporojie, anexată ilegal de Rusia.

Cum a renăscut ca pasărea Phoenix din propria-i cenușă

Șoșoacă a fost trâmbița care a trimis în Parlament partidul AUR la alegerile din 2020, jucând scenarita antivaccinismului pe fondul pandemiei COVID care a ucis milioane de oameni din toată lumea. Să fi fost vocalizele stridente asul din mânecă al Dianei Iovanovici-Șoșoacă? Cum se face că ulterior, după ce a fost dată afară din partidul AUR, a renăscut ca pasărea Phoenix din propria-i cenușă?

Sunt întrebări la care nu avem un răspuns întru totul relevant. Discursurile patriotarde, gesturile și intervențiile de prost gust din Senat, caravanele în mijlocul celor cuprinși de lehamite față de partidele care guvernează, conflictul suculent cu soțul pe care l-a dat afară din partid i-au adus puncte importante, ajungând să fie al doilea politician în preferințele românilor.   

Potrivit unei analize realizate de Europa Liberă la finele anului 2021, în anul precent fuseseră înregistrate 24.000 de postări și 18 milioane de reacții care conțineau numele Șoșoacă. A fost anul pandemiei COVID, în care Șoșoacă a înotat ca peștele în apă. Antivacciniștii și-au găsit atunci trompeta cea mai eficace care să le cânte în strună. Desantul înregistrat în urmă cu patru ani, care nu a fost luat în seamă la adevăratul potențial pe care îl vedem astăzi la lumina zilei, a fost o scăpare și a politicienilor, și a presei, și a acelei părți a societății nepervertite la vocalizele extremiste, la populismul patriotard, la discusul revanșard față de valorile UE.   

Pe urmele lui C.V. Tudor

Pe lângă retorica apostolatului gălăgios în lumea celor necăjiți, pe lângă trântele cu toate partidele, mass-media ar trebui să caute și în gaură de șarpe călcâiul lui Ahile în ascensiunea fulminantă a Dianei Șoșoacă pe platoul politic românesc.

Nu cred în ruptul capului că în doar patru ani personajul a ajuns să ocupe locul doi în concurența politică autohtonă doar printr-un populism deșănțat, prin ordinele militărești pentru inventarea unor utopii, prin amenințările că va călca cu tancul cu șenile peste tot ce nu merge în țara asta.

Mă gândesc la un alt personaj, C.V. Tudor, care nu ar fi ajuns să se bată cu Ion Iliescu în turul doi al alegerilor pezidențiale din anul 2000 dacă nu ar fi fost sprijinit, îndrumat și finanțat de foști ofițeri și generali ai Securității și Armatei. Poate ar fi de căutat cu lumânarea în aceeași zonă a "puterii oculte" și traseul Dianei Șoșoacă.

În ceea ce privește vrerea mulțimii, dacă Diana Iovanovici-Șoșoacă nu ar fi existat, atunci ea ar fi fost inventată. La fel și Iliescu, la fel și C.V. Tudor, la fel și Gheorghe Funar, la fel și George Simion. La fel și la fel, o înșiruire care ne-a adus unde suntem. Și, din păcate, unde vom fi.