AUR inaugurează politica violenței patriotice: până când?

Șefii formali sau informali ai Alianței pentru Unirea Românilor sunt prezenți aproape zilnic la televiziunile de știri și lăsați să-și repete mesajele naționaliste și chiar simpatiile legionare. George Simion, copreședintele AUR, a fost, de pildă, invitat la o oră de maximă audiență la Antena 3 să vorbească despre ieșirea lui violentă din plenul Camerei Deputaților în care s-a dus la tribună și l-a luat de gât pe ministrul Energiei, Virgil Popescu.

Violența fizică din parlament s-a transformat în linșaj verbal în studioul de televiziune, și pe urmă George Simion a fost lăsat să-și facă reclamă la marșul de tip Convoiul libertății din Canada, pe care vrea să-l organizeze la sfârșitul lunii și unde invită masele nemulțumite, fermierii cu vacile, șoferii cu camioanele și tractoarele, pentru a demonstra puterea de influență a Alianței pentru Unirea Românilor, partid care a urcat pe locul doi în preferințele românilor, după PSD.

La întrebarea de ce l-a bruscat pe ministrul Energiei, George Simion a dat un răspuns care incită la gesturi similare: „Nu pot să merg la mama și să-i spun că sunt neputincios.” Vrea să-i facă să creadă pe cei care-l privesc că e ceva normal și omenesc să sari la gâtul unui demnitar. Crede că invectivele adresate ministrului reprezintă „urletul milioanelor de români disperați”.

Liderul AUR face apologia violenței în numele oamenilor necăjiți, arătându-le calea spre rezolvarea neajunsurilor. Practic, inaugurează sub ochii noștri nepăsători un nou mod de a face politică, pe care îl numește patriotism.

A încercat să exporte această formulă săptămâna trecută și la Madrid, când a intrat cu forța la conferința suveraniștilor europeni, unde nu fusese invitat.

Până și extremiștii partidului spaniol VOX, care au organizat întâlnirea, s-au declarat „șocați” de comportamentul lui Simion, care ar fi vrut să se valideze pe plan internațional, alături de ceilalți naționaliști de pe continent. Se pare că AUR nu a fost acceptat la această conferință, fiindcă partidul premierului ungar Viktor Orban s-ar fi opus din pricina unor declarații anti-maghiare făcute de reprezentanții din secuime ai Alianței pentru Unirea Românilor. Liderii AUR, deși se declară admiratori ai lui Viktor Orban, nu au nici anvergura, nici subtilitatea necesare pentru a știi cum să-și facă aliați și până unde să meargă cu limbajul urii. Ei știu să pună în practică doar faliile pe care le sapă Rusia în fiecare dintre statele europene.

Deformarea realității e principala preocupare a celor de la AUR. Când a fost întrebat despre delimitarea Bisericii Ortodoxe Române de AUR, George Simion a spus că e o minciună, că nu a apărut niciunde o astfel de delimitare. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, a negat însă orice „cripto-alianțe ale unei formațiuni politice” cu Biserica, care „ar gira astfel formule ale excesului din discursul politic național pe anumite teme”.

Ce-i drept, în comunicatul BOR nu apare clar AUR, ci doar glisări de tipul confuziei care se face între „ultranaționalismul zgomotos exacerbat și grav compromis ideologic” cu ”patriotismul luminat și echilibrat” și folosirea „temelor creștin-conservatoare” „rupte xenofob de contextul spiritual al Europei”, iar „Biserica dezavuează orice formă de exces apărută în marginea lor”. Absența unei departajări clare i-a dat astfel posibilitatea lui Simion să spună că nu există nicio delimitare a Bisericii Ortodoxe Române de AUR. Într-o formulă oarecum mimetică, președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, care a fost pomenit de mai multe ori de șefii AUR ca un prezidențiabil de luat în serios, a negat intenția de a intra în politică, dar nici el nu a pomenit în declarația sa numele acestui partid.

Așa că aseară George Simion a spus din nou că Ioan Aurel Pop „ar fi un bun președinte pentru țară”, sugerând că are aceleași viziuni ca AUR, care „este pro NATO și pro UE, dar nu în genunchi”. Mai mult, Simion și-a luat angajamentul să curețe partidul de apologeții legionarilor, dacă aceștia nu-și schimbă politica, fiindcă el vrea să conducă o Alianță a „figurilor patriotice” îndreptată spre viitor, nu spre trecut.

În viitor, dar cu armele trecutului, cel puțin atâta vreme cât împotriva AUR nu vor fi luate măsuri ferme, iar Biserica și alte instituții importante nu se vor mai teme să pronunțe numele partidului atunci când îi critică extremismul.