Opinie: Închiderea granițelor nu este o soluție

Summitul special al UE pe tema combaterii pandemiei a scos în evidență o oarecare neajutorare. Ratele infecțiilor sunt prea ridicate în aproape toate țările membre. Virusul suferă mutații. Campania de vaccinare avansează anevoios. Cetățenii s-au săturat de restricțiile anti-coronavirus și de lockdown-uri. În această situație apăsătoare, revine reflexul de a închide granițele sau de a limita și mai mult călătoriile. Până și cancelara Merkel se gândește la închiderea granițelor, deși în urmă cu jumătate de an toți liderii europeni se declarau de acord să nu mai impună niciodată închideri de frontiere intempestive, cum s-a întâmplat în primul val al pandemiei.

"Călătoriile care nu sunt absolut necesare" urmează să fie interzise. Dar nu s-a specificat care deplasări anume vor fi permise și care nu. În UE nu mai există defel turism transfrontalier, din cauza complicatelor reguli și restricții privind testarea și carantina. Doar aproximativ 4% din cetățenii comunitari fac naveta pentru serviciu într-o altă țară a Uniunii. Nimeni nu știe dacă acești navetiști contribuie serios la răspândirea virusului. De ce să fie mai contagioși lucrătorii care merg cu automobilul personal într-o țară vecină pentru a lucra decât cei care lucrează la ei în țară în orașul vecin? Nimeni nu poate să dea un răspuns satisfăcător la această întrebare - niciun lider european nu are o explicație logică.

Care granițe să fie închise?

Să fie oare prieteni foarte buni ai virusului șoferii de camioane care transportă zilnic mărfuri din Spania în Danemarca, din Belgia în Austria sau oriunde altundeva în Uniunea Europeană? Dacă acești șoferi ar urma acum să fie testați la fiecare frontieră națională pe care o traversează, atunci livrările și lanțurile de aprovizionare vor fi date peste cap major, avertizează companiile de logistică.

Nu călătoritul în sine este periculos, ci comportamentul oamenilor la ei acasă și în locurile de destinație. Cine respectă regulile de igienă în localitatea în care își vizitează bunica, mătușa sau copiii, acela nu este mai contagios decât la el acasă.

Dacă se pune problema restrângerii mișcării și mobilității, atunci acest lucru nu ar trebui să se întâmple la granițele interne ale UE. În acest caz ar fi nevoie de un lockdown la nivel european, cu interdicții de intrare și ieșire. Atunci am putea închide la fel de bine granița între regiunile germane Bremen și Saxonia Inferioară, pentru că rata de incidență în Bremen este mai mică decât cea din Saxonia Inferioară. Sau am putea izola cartierul Berlin-Mitte, unde incidența este mai mare, pentru ca oamenii din cartierul Berlin-Dahlem (cu incidență mai mică) să nu mai intre în centrul capitalei germane. Amenințarea cancelarei federale de a închide granițele țării, în cazul în care statele vecine nu vor să fie la fel de ferme ca doamna Merkel, este lipsită de sens. Franța și Belgia aplică demult măsuri mai dure decât Germania, precum interdicții de părăsire a localităților și obligativitatea testării, măsuri pe care germanii încă nu s-au decis să le aplice.

Este o iluzie să credem că măsurile vor putea fi coordonate și uniformizate la nivel european. Fiecare țară are propriul cocktail de reguli. Aceasta este de fapt problema, nu frontiera. Comisia Europeană ar trebui să preia sarcina ingrată de a interzice călătoriile "care nu sunt absolut necesare". Și asta deși, până în prezent, Comisia nu a reușit nici măcar o singură dată să vină cu un formular unic pentru traversarea frontierelor valabil în toate cele 27 de țări membre (așa-numitul Passenger locator form). Și se lucrează la el din octombrie!

Certificatul de vaccinare este necesar

Este un pas revoluționar faptul că se anunță acum un certificat european de vaccinare. Este nevoie de el pentru ca oamenii care vor fi vaccinați în vară să-și poată primi drepturile înapoi. Nu este vorba de niște privilegii, ci de normalitate, când vorbim de dreptul de a merge, călători, zbura oriunde dorim. De îndată ce se va dovedi că vaccinarea împiedică transmiterea bolii de la persoana vaccinată la alte persoane, atunci certificatul de vaccinare va putea fi folosit ca permis de intrare în restaurante, cinematografe, hoteluri. Și mai bună ar fi impunerea obligativității vaccinării. Doar există deja așa ceva în Germania în cazul pojarului. Și nimeni nu s-a plâns vreodată că ar fi tratat ca un cetățean de mâna a doua atunci când a fost obligat să arate, la intrarea în multe țări ale lumii, că a fost vaccinat împotriva febrei galbene. Organizarea certificatului de vaccinare ar fi o sarcină europeană adevărată, nu gluma cu paza granițelor.