Moldova pe traiectoria europeană

Să recunoaștem: considerentele de ordin geopolitic au fost determinante. Lupta eroică a Ucrainei împotriva agresiunii rusești a răsturnat optica Occidentului. Brusc, prioritar în scriptele extinderii au devenit nu Balcanii de Vest, ci Estul ex-sovietic: Ucraina, Moldova și Georgia – aceasta din urmă va primi același statut după ce va îndeplini o serie de reforme în sectoare-cheie.

Însă oportunitatea geopolitică nu ar fi fost suficientă fără efortul susținut al autorităților de la Chișinău. Decisivă a fost, de asemenea, implicarea diplomatică a României, care a făcut un lobby energic la Bruxelles și pe lângă țările-membre, contribuind la tratarea „în tandem” a Ucrainei și Moldovei, în pofida unor scepticisme inițiale. Președinția franceză a Uniunii și-a adus și ea o contribuție importantă.

30 de ani de la masacrul de la Tighina

Decizia din 23 iunie a Consiliului European a coincis în mod simbolic cu aniversarea a 32 de ani de la proclamarea suveranității Republicii Moldova (1990) - pe atunci încă în componența URSS-ului zdruncinat din temelii de "perestroika" lui Gorbaciov. Un an mai târziu, în august 1991, era proclamată independența, iar la 4 martie 1992 Rusia ataca Republica Moldova din Transnistria separatistă, chiar în ziua în care la ONU era arborat steagul noului stat independent. Pe 19 iunie 2022, am comemorat un episod tragic al acelui război: 30 de ani de la masacrul de la Tighina, provocat de Armata a 14-a rusă și de mercenarii transnistreni, care ne-au atacat cu tancuri și artilerie grea. Au murit, în două zile de lupte crâncene, în jur de 200 de polițiști și voluntari moldoveni, alți 300 au fost răniți.

Se poate spune, așadar, că pe 23 iunie 2022 s-a închis un cerc în istoria recentă a acestui vechi ținut românesc, înstrăinat de Europa, și s-a deschis un altul, mai ambițios, mai solar, care ar trebui să culmineze cu integrarea deplină a Republicii Moldova în concertul național și european.

Urmează reforme nepopulare

După un scurt moment de efuziune, după mult-așteptatul anunț de la Bruxelles, la Chișinău au revenit declarațiile și comentariile pe o notă gravă. Urmează o perioadă de reforme complicate, deloc populare, care vor cere un preț politic, sublinia președinta Maia Sandu, dar guvernarea e decisă să meargă înainte.

Noul statut de țară-candidat al Republicii Moldova împacă toate taberele politice, cu excepția pro-rușilor, aflați în opoziție, manevrați din umbră de oligarhii fugari: Shor, Plahotniuc și Platon. Pentru proeuropeni este o mare victorie. Unioniștii, de asemenea, sunt conștienți că o reîntregire cu România poate fi realizată doar în interiorul UE, acolo unde însuși conceptul de „stat național” va căpăta un veșmânt potrivit secolului XXI.

Ruşii sunt supăraţi

Nu avem garanția unui parcurs ireversibil. Acordarea calității de candidat la aderare nu oprește războiul, mai degrabă îl intensifică. Rușii sunt supărați, atacă puternic în Donbass. Moscova a lansat avertismente oțărâte și spre Republica Moldova, pericolul unei ofensive asupra Odesei și Transnistriei nu a dispărut. Depindem esențial de capacitatea guvernării de a menține unitatea și coeziunea societății în vremuri foarte grele, împovărătoare.

Mai ales că falanga pro-rusă s-a pus în mișcare. Organizează proteste, încearcă să profite de nemulțumirile sociale provocate de scumpiri. Există apoi și un scepticism structural printre moldoveni. Am mai avut "realizări istorice" pe drumul integrării europene, dar viața nu s-a îmbunătățit radical. După obținerea Acordului de Asociere la UE și a regimului liberalizat de vize, în primăvara lui 2014, s-a consolidat regimul oligarhic și a fost furat faimosul miliard de dolari din băncile moldovenești.

Mai este cale lungă

De aceea, mulți moldoveni percep decizia din 23 iunie de la Bruxelles doar ca pe o altă "coroniță de premiant" așezată pe creștetul guvernării, nu ca pe o schimbare reală, fundamentală, de destin. Prezentul e deprimant: sărăcie, prețuri demente, nesiguranță pentru ziua de mâine, obsesia emigrării la tineri. Autoritățile și toate forțele responsabile vor trebui să-și dea silința să explice esența noului statut al țării și mai ales să urmeze fapte care să confirme această traiectorie ascendentă.

Moldova are nevoie de un "Pact național pentru integrare europeană", după modelul faimosului "Pact Snagov” românesc, măcar între partidele pro-europene și pro-românești, susținut de intelectualitate și de societatea civilă. Va trebui și justiția să-și facă datoria, să curețe scena politică de agentura rusească, deghizată în PSRM (unde fostul șef, Dodon, e cercetat penal), adăpostită de comuniști și de alte grupări "internaționaliste", "cominterniste", apărute în ultima vreme. O concentrare națională va putea transforma șansa uriașă pe care am primit-o într-o realitate inconturnabilă.

Covârșitor însă rămâne factorul extern. Atâta timp cât războiul din Ucraina nu s-a tranșat în favoarea lumii libere, Republica Moldova rămâne pe o falie geopolitică primejdioasă.