Miza enormă a alegerilor locale din Moldova
19 octombrie 2023S-au întâmplat multe evenimente de la ultimele alegeri - prezidențiale (2020) și parlamentare (2021) - în Republica Moldova, câștigate de Maia Sandu și, respectiv, de Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS). Peste consecințele pandemiei s-au suprapus necazurile aduse de războiul din Ucraina, care au modificat substanțial programul de guvernare al noii garnituri proeuropene de la Chișinău.
O guvernare sub presiuni externe
În primii doi ani, executivul de la Chișinău a fost mai degrabă un pompier, angajat să rezolve probleme și blocaje punctuale, decât să demareze reformele planificate. Și între aceste probleme, cele mai grave au fost valul de refugiați din Ucraina, scumpirea produselor de bază (o inflație de aproximativ 30%!) și criza energetică, cu șantajul și presiunea exercitate de Gazprom.
Capcana gazului rusesc era (mai este?) de departe cel mai mare pericol, alături de Transnistria separatistă, care, ambele, mențin Moldova în prizonieratul geopolitic al Moscovei, anulându-i practic independența. Nicio guvernare în ultimii 30 de ani nu a îndrăznit să se ocupe de problema dependenței energetice a Moldovei de Rusia. Guvernarea PAS – e drept că și constrânsă de agresiunea rusă din Ucraina – e prima care o face și reușește grație credibilității președintei Maia Sandu în fața cancelariilor occidentale.
Totuși, după un an și jumătate a fost nevoie de o înnoire de fațadă a guvernării, care să relanseze încrederea cetățenilor. Premierul Natalia Gavriliță a fost schimbată cu Dorin Recean. Acesta din urmă a apărut ca omul-forte, necesar pentru a gestiona pericolele generate de agresiunea rusă în Ucraina și de războiul hibrid al Kremlinului împotriva Republicii Moldova, de asemenea, pentru a accelera reforma în justiție – unde se poartă o luptă grea cu indestructibila caracatiță a magistraților corupți, care-și apără cu înverșunare privilegiile.
Moldova în zodia lui Sisif
„Aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană nu este doar o alegere politică, este singura cale de a ne proteja libertatea, pacea și democrația”, a declarat Maia Sandu la întâlnirea cu șefa Comisiei Europene, Ursula vor der Leyen, aflată joi, 12 octombrie, într-o scurtă vizită la Chișinău.
Dar sunt convinși de aceste valori și cetățenii Republicii Moldova sau o mare parte a lor, în special generațiile mai vârstnice? Ei vor schimbări acum, cât mai rapide, au fost mințiți de prea multe ori. Fostele coaliții conduse de Filat și Plahotniuc au făcut abuz de retorica proeuropeană, au dus-o în desuetudine, au compromis-o prin acte de corupție. Vor mai avea răbdare moldovenii, vor înțelege că e nevoie de timp ca reformele să dea roade, vor fi dispuși să mai crediteze actuala guvernare?
Cifrele statistice spun că 60% din exporturile Moldovei merg în țările UE. De la 1 ianuarie 2024 moldovenii se vor bucura de servicii mai ieftine la telefonie mobilă în convorbirile cu țările UE. Comisia Europeană și Platforma de sprijin pentru Republica Moldova, care s-a reunit pe 17 octombrie la Chișinău, anunță granturi de sute de milioane de euro, bani pentru dezvoltarea infrastructurii, interconectare energetică Moldova-UE, proiecte de mediu și sprijin pentru perioada de iarnă.
Aceste infuzii financiare însă nu vor fi eficiente în perspectivă imediată, cea a alegerilor din 5 noiembrie, unde Moscova va încerca să dea lovitura mai ales la Chișinău. Actualul primar, fost socialist, Ion Ceban, conduce în sondaje și s-ar putea să atragă și numeroși alegători ai PAS, care se lasă momiți de falsa sa retorică proeuropeană din ultimul timp și de câteva trotuare reparate.
Un nou mandat pentru Ceban la Chișinău va însemna un balon de oxigen pentru partida rusofilă în perspectiva alegerilor prezidențiale și parlamentare și atunci degeaba aduci bani din Occident în Moldova, dacă toate aceste proiecte riscă să eșueze în cazul unei revanșe prorusești. Aderarea însăși a Moldovei la UE va fi compromisă tocmai acum, când ea pare mai fezabilă ca niciodată, din cauza agresiunii rusești în Ucraina.
Sub radar
Actuala guvernare se concentrează pe reforme structurale, pe transformări de durată, absolut necesare, dar acestora până acum tocmai durata le-a lipsit, pentru că, mai devreme, și alți politicienii reformiști, proeuropeni din Moldova au ignorat situația specifică a electoratului basarabean, mai ales a celor de vârstă mai înaintată, ale căror nevoi cotidiene le dictează și votul. De penuria maselor au profitat mereu partidele proruse, pentru a zădărnici evoluția Moldovei pe calea democrației și prosperității europene, speculând cu eficiență fricile, fobiile, miturile sovietice despre „jandarmul român” și „limba latină” iar acum poveștile despre europenii sau românii care vor „să ne cumpere țara” sau despre sperietorile „progresiste” și pierderea valorilor tradiționale.
Și în aceste alegeri Rusia pompează sume enorme de bani prin rețeaua interlopului Șor și prin alte structuri camuflate pentru a-și instala la primării și în consilii locale agenții săi de influență. Pe niște alegători disperați – șomeri în căutare de lucru sau bătrâni cu o pensie de 3000 de lei (pensiile n-au mai crescut în această toamnă!) – îi cumperi ușor cu 1000 de lei.
Sărăcia lucie a satelor din sudul Basarabiei sau din centru, din raionul Orhei (la mai puțin de 60 de km de Chișinău), lipsa de soluții de viață pentru oamenii simpli și pentru tineri – toate acestea se află sub radarul guvernării, care privește departe, spre orizonturi europene, dar nu observă mulțimea tăcută, frustrată, plină de resentimente, din Basarabia „profundă”, care abia așteaptă să meargă să voteze partidele rusofile și oligarhice, care „fură dar ne dau și nouă”.
Dacă nu se schimbă ceva fundamental în strategiile interne ale actualei puteri – blocarea „banilor negri” în primul rând! –, dacă nu se va îmbunătăți comunicarea cu oamenii, dacă nu li se vor oferi soluții concrete la problemele lor imediate, Moldova riscă să reintre în cercul vicios al sclaviei rusești, să nu-și învingă blestemul istoriei și geografiei.