Alegeri în Serbia: Pro sau contra "sistemului Vucic"?

Sute de autobuze se aliniază de-a lungul largilor străzi din Noul Belgrad. Mulțimea se adună la Arena, una din cele mai mari săli polivalente din Europa, la principalul miting electoral al Partidului Progresist (SNS), aflat la guvernare în Serbia. Singura vedetă: însuși președintele țării, Aleksandar Vucic.

Oamenii au fost mobilizați de liderii comunităților locale. „Șeful satului nostru a organizat excursia la Belgrad”, povestește reporterului DW un bărbat care bea dintr-o cutie de bere pe o bancă. Vine din nordul Serbiei. „Bineînțeles că îl susțin pe Vucic. Ne-a dat tuturor bani, cel mai recent un supliment de 10.000 de dinari (circa 85 de euro - n.red.) pentru beneficiarii de asistență socială".

Astfel de cadouri electorale sunt obișnuite în Serbia. Și de această dată, Vucic a decis înainte de alegerile parlamentare și locale din 17 decembrie să distribuie plăți unice de la bugetul de stat către pensionari, tineri sau șomeri. Uneori sunt 10.000 de dinari, alteori puțin mai mult sau, dimpotrivă, mai puțin - dar sunt destui sârbi pentru care orice ajutor bănesc este esențial. Salariul mediu pe țară este de 725 de euro net pe lună. Iar pensionarii trebuie să se descurce în medie cu 330 de euro.

Vucic promite noi majorări de pensie în ianuarie - desigur, doar dacă partidul său va câștiga. Președintele nu este candidat în aceste alegeri. Anul trecut a obținut al doilea mandat de șef al statului. Dar totul se învârte în jurul lui. Fiecare listă electorală SNS, chiar și în cel mai mic sat, îi poartă numele. Constituțional, ce face Vucic nu e legal.

Acuzații grave

Săptămânalul belgrădean Vreme îl descrie pe Vucic drept „rege cerșetor”. Un om din popor care distribuie banii, construiește drumuri și căi ferate și creează locuri de muncă. Opoziția, în schimb, îl acuză că are legături strânse cu mafia, că este complet corupt și conduce țara cu o mână de fier. Și îl mai învinuiește pentru manevrele pe care le face între UE, Rusia și China.

În aparițiile sale aproape zilnice la televizor, Vucic își face criticii trădători și hoți care vor doar să câștige putere.

În imensa Arena din Noul Belgrad, Vucic ridică vocea pentru a acoperi aplauzele furtunoase: „Astăzi, Serbia este una dintre puținele țări din Europa care își urmărește propria politică”. Dar nu toată lumea a venit la miting din proprie inițiativă și nu toți au aplaudat din convingere. Un tânăr ne spune cum merg lucrurile. Lucrează într-un spital dintr-un oraș mic. A ajuns la Belgrad de teamă că și-ar putea pierde locul de muncă, la fel și colegii lui. Și vor trebui să voteze pentru SNS. „Este catastrofal, dar ce ar trebui să fac?”

Nici o vorbă despre UE

Sondajele dau un avans consistent pentru SNS. Chiar dacă probabil nu va fi o victorie zdrobitoare, scorul ar trebui să fie suficient pentru continuarea coaliției cu socialiștii și alți parteneri mai mici.

Pro-europenii de la „Serbia împotriva violenței” speră să devină a doua forță în Parlamentul Republicii. Este o coaliție născută în timpul protestelor de masă declanșate după cele două masacre care, în mai 2023, au șocat profund țara. Opoziția îl acuză pe Vucic și presa pe care o controlează că au semănat o atmosferă de agresivitate prin reality show-uri violente, inclusiv prin insulte la adresa opoziției.

Violența generalizată și abuzul de putere sunt problema cea mai importantă, spune pentru DW politologul Srdjan Cvijic. Opoziția nu a mai avut nici un interes să pună pe agenda electorală aderarea Serbiei la UE - și nu doar pentru că întregul proces durează prea mult. „A aduce candidatura la UE în prim plan ar fi un gest politic sinucigaș”, consideră Cvijic. „Mass-media loiale regimului au practicat agitație anti-occidentală. Ce rost avea ca opoziția să se pună singură la zid și pentru acest subiect?"

Kosovo, o temă din nou fierbinte

Uniunea Europeană e din ce în ce mai nepopulară și din cauza celei de-a doua probleme majore care preocupă Serbia, alături de criminalitate: Kosovo. Belgradul încă nu recunoaște independența fostei provincii a Serbiei iar Bruxellesul și Berlinul o cer insistent. Conform Acordului de la Bruxelles din 2013, Serbia ar trebui să recunoască documentele kosovare și să nu mai blocheze calea Kosovo către aderarea la ONU. Pristina, în schimb, va permite o asociație a municipalităților cu majoritate sârbă din Kosovo.

A treia forță importantă din Serbia - partidele de dreapta conservatoare și cele naționaliste - fac campanie exclusiv pe această temă. Potrivit lor, Vucic ar fi cedat prin diverse acorduri și, practic, ar fi renunțat la Kosovo.

Cele mai mari probleme ale lui Vucic vin, în acest moment, dinspre războiul din Ucraina, este de părere istoricul și observatorul politic de la Belgrad Stefan Radojkovic. Sub presiunea prețurilor la energie, Serbia are una dintre cele mai ridicate rate ale inflației din Europa, ceea ce amenință discursul lui Vucic despre succesul economic al țării. Pe de altă parte, același război a determinat UE și SUA să-și dorească liniște în Balcani și de aceea l-ar fi forțat pe Vucic să ajungă la un compromis final cu Kosovo, potrivit istoricului Radojkovic.

Se pregătește frauda electorală?

În Belgrad, zilele toamnei s-au scurs relativ liniștite, fără agitația caracteristică unei campanii electorale. Câteva panouri publicitare pe ici pe colo iar de reclamă politică la televizor are bani doar SNS-ul președintelui.

Cu toate acestea, o petiție numită „ProGlas” a făcut furori. Zeci de intelectuali, actori și sportivi i-au chemat pe cetățeni să iasă la vot pe 17 decembrie. Aproximativ 170.000 de persoane au susținut petiția online. În Serbia „ne lipsesc democrația, justiția și egalitatea. Putem schimba asta dacă ridicăm vocea”, consideră profesorul Vladica Cvetkovic, unul dintre primii semnatari ai apelului.

În special la Belgrad, competiția ar putea fi deosebit de strânsă. Sondajele indică o victorie a opoziției în capitală, ceea ce ar fi un succes politic simbolic. Fostul președinte Slobodan Milosevic, care a dus războaie în numele Serbiei, a pierdut Belgradul și alte orașe mari, în 1996, înainte ca el însuși să fie învins electoral, patru ani mai târziu. De fiecare dată când a pierdut la urne, însă, Milosevic a cedat doar după proteste masive. În acea vreme, ministru al Informațiilor era Aleksandar Vucic.

Pentru ca schimbarea să se întâmple e nevoie de multe combinații politice. De exemplu, ca forțele pro-europene și cele pro-ruse să formeze o coaliție împotriva lui Vucic. Experiența din partea a doua a anilor 90 cere prudență, atrage atenția avocata Sofija Mandic, care reprezintă opoziția în comisia electorală. Mandic este convinsă că există suficiente dovezi că guvernul pregătește o fraudă electorală.

„Alegătorii trebuie să se poată exprima liber”, spune ea. „Și trebuie, de asemenea, să fie pregătiți să-și apere voința politică dincolo de urne, dacă acest lucru devine necesar”. Unii politicieni din opoziție speculează deja cu privire la posibilitatea de a convoca proteste dacă guvernul manipulează alegerile.

Zilele friguroase ale lui decembrie din Belgrad, înainte de Revelion și de Crăciunul pe rit vechi (7 ianuarie), ar putea deveni iarăși fierbinți.

Adaptare după un articol publicat pe DW-Deutsch.