Legea fundamentală a Germaniei federale împlinește 75 de ani

”Demnitatea umană este inviolabilă” – cu aceste cuvinte începe primul articol din Legea fundamentală (Grundgesetz) a Germaniei. Această primă propoziție a Constituției a fost scrisă sub apăsarea vinovăției fără precedent pe care o purta Germania din tocmai încheiata epocă nazistă. Țara fusese responsabilă pentru izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, care a durat din 1939 până în 1945, și pentru uciderea a șase milioane de oameni de credință iudaică în toată Europa.

1949: Este adoptată Legea fundamentală

Atunci când Legea fundamentală a fost promulgată la 23 mai 1949, aceasta se aplica doar pe teritoriul Republicii Federale Germania, stat fondat în aceeași zi. RFG era o țară constituită prin unificarea a trei zone de ocupație controlate de puterile occidentale victorioase în cel de-al Doilea Război Mondial - Statele Unite, Marea Britanie și Franța. Cea de-a patra parte a țării, situată în est, era sub ocupație sovietică și avea să devină, începând cu 7 octombrie 1949, Republica Democrată Germană (RDG) - în realitate, o dictatură condusă de Partidul Unității Socialiste (SED).

Părinții Legii fundamentale, la elaborarea căreia au muncit 4 femei și 61 de bărbați, au considerat că lucrează la un document provizoriu, având în vedere divizarea Germaniei. Acest detaliu este adesea amintit, în discuțiile dedicate celor 75 de ani de la promulgarea Constituției. „Nu trebuia să fie o constituție permanentă, ci un statut de tranziție până când întregul popor german reunit ar fi putut hotărî liber”, a explicat, la un eveniment organizat de Fundația Federală pentru Înțelegerea Dictaturii SED, istoricul din Potsdam Martin Sabrow,

1990: Constituție pentru Germania reunificată

Momentul istoric pentru o nouă lege fundamentală ar fi putut fi reunificarea Germaniei în 1990, după ce oamenii au doborât Zidul Berlinului și dictatura pro-sovietică din RDG printr-o revoluție pașnică. Dar, la acel moment, nu a fost adoptată o nouă constituție.

”Deși a fost inițiată o dezbatere despre o lege fundamentală a întregii Germanii, această idee nu a reușit să obțină susținere majoritară”, rememorează Astrid Lorenz, specialistă în politologie la Universitatea din Leipzig. Argumentul principal a fost că ”Legea fundamentală și-a dovedit viabilitatea, o nouă constituție ar fi inutilă. Se dorea stabilitate".

1956: Bundeswehr și nevoia de apărare

Chiar dacă nu a fost elaborată o nouă constituție, Legea fundamentală a fost modificată de aproape 70 de ori de-a lungul deceniilor, ca urmare a diverselor schimbări sociale și geopolitice profunde care au survenit de-a lungul anilor.

Reînarmarea a fost deosebit de controversată, la pachet cu aderarea la Alianța Atlanticului de Nord (NATO). În acest scop, Legea fundamentală a suferit mai multe ajustări în 1956, pentru a putea înființa armata federală (Bundeswehr) și pentru a da constituționalitate nevoii de apărare în cazul unui atac.

1968: Restricționarea drepturilor fundamentale în situații de urgență

Așa-numitele ”legi de urgență” adoptate în 1968 au adus și ele schimbări care să asigure capacitatea statului de a acționa în situații de criză. Se aveau în vedere în primul rând eventualele dezastre naturale, revolte și războaie. Modificarea constituțională a permis, printre altele, desfășurarea Bundeswehrului în interiorul Republicii Federale și anumite restrângeri punctuale ale unor drepturi fundamentale. În situații de urgență, este permisă și monitorizarea secretă a comunicațiilor.

1993: Restrângerea dreptului la azil

La trei ani de la reunificarea Germaniei, dreptul la azil a fost redus drastic în 1993, iar pentru aceasta a fost nevoie de o nouă modificare a Legii fundamentale.

Declanșatorul a fost creșterea bruscă a cererilor de azil politic, care a dus la tensiuni sociale masive și la o explozie a extremismului de dreapta. A devenit posibilă deportarea persoanelor fără pașaport german în țări care sunt clasificate drept ”sigure”. Cel mai recent, Georgia și Moldova au fost adăugate la această listă.

2009: Frâna datoriilor naționale

Pentru a limita împovărarea financiară națională, așa-numita „frână a datoriilor” a fost introdusă în 2009 și încorporată în Legea fundamentală. Noul amendament limitează sever împrumuturile anuale. Excepțiile sunt permise doar în cazul dezastrelor naturale precum inundațiile din valea râului Ahr sau al unor crize imprevizibile precum a fost pandemia de coronavirus.

În 2023, guvernul federal a suspendat frâna datoriei după izbucnirea războiului de agresiune dus de Rusia împotriva Ucrainei. Ar trebui alimentat un fond special pentru a putea finanța ajutorul acordat țării atacate și, în special, achizițiile de armament. Deoarece Germania va continua să sufere și în 2024 de probleme economice și blocaj în investiții, mulți solicită acum o relaxare generală a frânei datoriei.

Modificări constituționale doar cu o majoritate de două treimi

Amendarea Legii fundamentale este posibilă numai cu acordul a două treimi dintre membrii Bundestagului și ai Bundesratului, camera ce reunește reprezentanții tuturor landurilor care compun Republica Federală. Scopul este de a împiedica transformarea constituției într-o jucărie modificabilă în orice moment din considerente politice. Mai presus de toate, este vorba despre protejarea democrației de potențialii ei inamici. Dacă s-ar putea adopta modificări constituționale cu majoritate simplă, însuși principiul statului de drept ar putea fi rapid subminat.

Politologii și constituționaliștii sunt de acord că Legea fundamentală, cu repetatele ei modificări din acești 75 de ani, s-a dovedit a fi un instrument stabil, practic și eficient și are, de asemenea, o bună reputație pe plan internațional, servind drept model pentru multe țări ale căror istorii au fost marcate de dictatură.

Legea fundamentală este, de asemenea, destul de populară printre germani, constată un studiu al Forumului Mercator pentru Migrație și Democrație de la Universitatea din Dresda: 81 la sută dintre cei chestionați sunt de părere că s-a dovedit utilă, doar șase la sută spun că nu.

Fără referiri la revoluția pașnică din RDG

Experta în științe politice Astrid Lorenz, născută în RDG, își mai pune din când în când o întrebare: ”Ce lecții au fost învățate în dezbaterea constituțională în urma reunificării germane?”. Observația cecretătoarei este că ”în Legea fundamentală nu există aproape nicio referire la istoria est-germană și la revoluția pașnică”.

Aniversarea celor trei sferturi de secol de la promulgarea Legii fundamentale ar trebui, în opinia directoarei Fundației Federale pentru Înțelegerea Dictaturii SED, Anna Kaminsky, ”să fie, de asemenea, o ocazie de a ne aminti că au existat întotdeauna oameni curajoși în zona ocupată de sovietici, în RDG, care și-au riscat existența sau chiar viața solicitând și pentru partea de est a Germaniei drepturile și libertățile care existau în Vest”.