Germania se desparte pentru totdeauna de energia nucleară

La începutul anilor '60, energia nucleară era o promisiune a viitorului. Mulți oameni politici și oameni de știință erau convinși că, în scurtă vreme, energia va fi disponibilă în cantități infinite și că producerea ei nu va polua aerul. Despre riscul unui accident nuclear nu vorbea aproape nimeni.

"Țările doreau energie nucleară"

Heinz Smital, expert în domeniul nuclear la organizația de protecție a mediului Greenpeace, amintește într-un interviu acordat DW că responsabilii politici erau realmente euforici.

"Pe fundalul discuțiilor privind armele nucleare, energia nucleară a beneficiat de la bun început de atenția statelor lumii. De altfel, nu companiile energetice au fost cele care au dorit cu adevărat să investească în energia nucleară. Interes manifestau mai ales țările însele", spune Smital.

Social-democratul Jochen Flasbarth, actualmente secretar de stat în Ministerul Dezvoltării, adaugă: "În anii '60, Germania se afla încă sub vraja propriului succes economic și avea o încredere foarte mare, aproape naivă, în tehnologia nucleară. Aceasta, de fapt, a prevalat atât în Est, cât și în Vest”, amintește Flasbach.

Prima centrală nucleară utilizată în scopuri comerciale a fost conectată la rețea în 1961, în ceea ce atunci se numea Germania de Est. În Occident exista convingerea că energia nucleară este un lucru nemaipomenit. Aceasta mai cu seamă în regiuni în care industria oțelului și industria cărbunelui (care era ars pentru a produce energie electrică) poluau aerul și acopereau lumina soarelui. De pildă în Renania de Nord-Vestfalia, o regiune esențială din punct de vedere economic.

Pe de altă parte, energia nucleară promitea o energie "curată". Din 1961, un total de 37 de reactoare nucleare din Germania (de Vest și de Est) au fost conectate la rețeaua electrică.

Protestele împotriva energiei nucleare

Atitudinea față de energia nucleară a cunoscut o schimbare în anii '70, când mișcarea ecologistă, aflată în creștere, a început să protesteze în fața șantierelor de construcție a noilor centrale. Jochen Flasbarth își amintește în interviul acordat DW: "Mișcarea antinucleară a apărut ca parte a protestelor tinerilor împotriva generației părinților lor, în mare parte apolitici. Lucrurile au culminat, având loc mari demonstrații antinucleare, precum cea de la Brokdorf, la care am participat când aveam 17 ani".

În 1979, o știre venită tocmai din Statele Unite avea să sperie largi segmente de populație. În ea se vorbea despre cel mai grav accident nuclear de până atunci, petrecut la o centrală de lângă Harrisburg, în Pennsylvania. O catastrofă de proporții a fost evitată la mustață.

Actualul ministrul federal al mediului, Steffi Lemke (Partidul Verzilor), explică pentru DW: "Euforia nucleară inițială a cedat din ce în ce mai mult în fața conștientizării faptului că energia nucleară nu este controlabilă. Oamenii s-au organizat din ce în ce mai mult în inițiative cetățenești și au pus la îndoială promisiunile făcute de industrie. Același lucru este valabil și pentru mișcarea ecologistă din multe alte țări”.

Cernobîl și îndepărtarea treptată de energia nucleară

Câțiva ani mai târziu omenirea trecea prin teribilul accident nuclear de la Cernobîl, oraș aflat în actuala Ucraină, pe atunci parte a Uniunii Sovietice. Catastrofa din 26 aprilie 1986, ale cărei consecințe se fac simțite chiar și în zilele noastre, a amplificat scepticismul față de energia nucleară inclusiv în Germania. Smital: "Construcția de centrale electrice s-a prăbușit. Numai în Germania existau planuri pentru ridicarea a 60 de centrale nucleare. Dacă ne gândim mai bine, acest moment de cotitură își face efectul și în prezent”.

Pledoariile în favoarea închiderii reactoarelor au fost o parte esențială a programului electoral al Verzilor. Ecologiștii, care intrau în Bundestag în 1983, au ajuns pentru prima oară la guvernare în 1998, alături de social-democrați. SPD și Verzii au decis să elimine treptat energia nucleară, dar s-au confruntat la vremea respectivă cu opoziția acerbă a grupului conservator CDU/CSU. Totuși, conservatorii aveau să se răzgândească.

După dezastrul de la Fukushima din martie 2011, fostul cancelar Angela Merkel afirma că energia nucleară nu se mai bucură de susținerea majorității populației, motiv pentru care trebuia abandonată fără regrete. În 2023, ultimul reactor german era închis definitiv.

Creștin-democrații vor reluarea construcției de centrale nucleare

Însă în prezent se înmulțesc apelurile pentru construirea de noi reactoare. Liderul Uniunii Creștin-Democrate, Friedrich Merz, a descris închiderea ultimelor reactoare ca o "zi neagră pentru Germania". La rândul ei, Uniunea Creștin-Socială, filiala bavareză a conservatorilor, a vorbit recent despre renașterea energiei nucleare.

Germania, solicită conservatorii, trebuie să reconecteze reactoarele la rețea și să construiască altele noi. Protecția climei și creșterea prețurilor la petrol și gaze ca urmare a războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei fac acest demers absolut necesar, explică CDU/CSU.

Friedrich Merz este convins că țara are nevoie de o ”schimbare de curs”, o idee pe care grupul parlamentar creștin-democrat a ancorat-o la mijlocul lunii acesteia în așa-numita ”Declarație de la Heidelberg”.

Chiar dacă lucrările de dezafectare sunt în curs de desfășurare, conservatorii vor repunerea în funcțiune a celor trei centrale nucleare închise recent. Răspunsul companiilor energetice la inițiativa CDU este mai degrabă prudent.

Ministrul federal al mediului, Steffi Lemke, le amintește conservatorilor că furnizorii de energie, care deja s-au reorganizat, își mențin poziția intransigentă, de respingere a energiei nucleare în Germania. ”Energia nucleară este o tehnologie cu risc ridicat, ale cărei deșeuri radioactive vor continua să radieze timp de mii de ani și să provoace îngrijorare pentru multe generații”, spune Lemke.

Ani de zile numărul de reactoare a fost aproape constant

În acest moment funcționează 412 reactoare în 32 de țări. De mulți ani, numărul lor a rămas mai mult sau mai puțin constant. Mai mult, țări precum China, Franța și Regatul Unit și-au anunțat intenția de a construi reactoare noi, însă pentru moment nu se ridică la nivelul așteptărilor. Multe reactoare sunt închise din motive de vechime.

Alte țări doresc să construiască reactoare mici și moderne. În opinia lui Smital, însă, probabil că acestea nu sunt destinate producerii de energie: "Unul dintre ele se află în Coreea de Nord și asigură întregul potențial de arme nucleare pentru această țară. Eficiența economică nu este importantă. Văd un mare pericol în aceste reactoare mici, adesea mobile".

Germania trebuie între timp să găsească răspuns la o întrebare datând din epoca nucleară: încotro cu deșeurile nucleare periculoase? Până acum, acestea au fost depozitate temporar, adesea în imediata vecinătate a centralelor nucleare. Însă le poți depozita în mod definitiv?

Dagmar Dehmer, purtătoare de cuvânt a "Companiei Federale pentru Depozitarea Finală", administrată de stat, din Peine, în Saxonia Inferioară, este convinsă că nimeni nu dorește să aibă în imediata sa apropiere deșeuri radioactive. Responsabilii statului trebuie așadar să caute locuri adecvate, să facă o selecție și foraje de probă. Cât de mari vor fi costurile? Când va fi gata depozitul subteran?

Costurile depozitării finale: 5,5 miliarde de euro?

Dehmer pentru DW: "Nu pot face niciun fel de estimare în clipa de față. În discuție ar putea intra între patru și zece ori chiar mai multe regiuni. Numai forajul costă milioane de euro iar evaluarea cam cinci milioane de euro". Autoritatea însăși estimează că un depozit nu ar putea fi gata înainte de 2046. Alți experți estimează costurile totale la aproximativ 5,5 miliarde de euro.

Ministrul Mediului consideră că slaba viabilitate economică este principalul argument împotriva energiei nucleare. "Nu există nicio companie de electricitate care ar construi o centrală nucleară în Germania, fie și numai pentru că proiectul ar costa prea mult. Centralele nucleare pot fi construite în întreaga lume doar cu subvenții masive, deopotrivă la vedere și ascunse, cum ar fi scutirea cel puțin parțială de asigurarea obligatorie".

În concluzie, la prima vedere, în Republica Federală istoria energiei nucleare pare că a ajuns la final.

Adaptare după un articol publicat pe DW-Deutsch.