Frânează valul de greve economia Germaniei?

Jens Höngen are 30 de ani şi lucrează la compania feroviară Deutsche Bahn de 10 ani. Între timp conduce trenuri regionale în jurul oraşului Köln. În ultimele luni s-a aflat în repetate rânduri în grevă. "A te afla în grevă nu este nostim deloc", a spus Höngen, care îşi reprezintă colegii din Köln în sindicatul feroviarilor GDL. Compania Deutsche Bahn a majorat atâta de mult volumul de muncă al angajaţilor, încât el nu vede altă soluţie. "Tot mai puţin personal trebuie să conducă tot mai multe trenuri", a spus el. Iar tinerii nu se înghesuie să înveţe această meserie, fiindcă nu li se par atractive condiţiile de muncă. În plus, în curând, mulţi dintre coloegii săi vor ieşi la pensie, a mai declarat sindicalistul.

Munca în schimburi nu e atractivă

Mecanicii de locomotivă lucrează în schimburi. Asta înseamnă că ei muncesc şi când ceilalţi dorm sau se bucură de weekend şi câteodată au program de lucru prelungit. Oficial, săptămâna de lucru a lui Höngen are 38 de ore, dar frecvent lucrează până la 55 de ore, a declarat el. Orele suplimentare îi sunt apoi compensate altcândva cu timp liber şi îi sunt plătite, dar programul de muncă se tot condensează. "Câteodată lucrăm şase zile la rând, câteodată cinci cu o zi pauză şi apoi alte cinci . Tot mai mulţi colegi se simt extenuaţi, devin inapţi să mai conducă locomotiva sau demisionează", a afirmat el. 

Deutsche Bahn le garantează mecanicilor de locomotivă lunar un sfârşit de săptămână liber. Munca în schimburi îi determină lui Höngen viaţa socială, relaţia cu partenera şi influenţează şi decizia de a avea copii. "Dacă aduci pe lume un copil, aceasta înseamnă şi o responsabilitate iar meseria scurtează mult timpul în care te-ai putea ocupa de el". De aceea, el cere Deutsche Bahn reducerea programului de lucru la 35 de ore săptămânal, o majorare de salariu şi o pauză de 48 de ore între perioadele în care trebuie să lucreze mai multe zile în şir.

Greve, crize şi iar greve

Dar Jens Höngen şi cei 40.000 de membri ai sindicatului GDL nu sunt singurii care se află în grevă. Şi angajaţii principalei companii aeriene germane Lufthansa, ai companiilor regionale de transport în comun şi ai spitalelor intră în grevă periodic.

Jens Höngen ştie de ce are loc în Germania acest val de greve: inflaţia care a crescut dramatic a umplut paharul. Cu diverse sporuri, el câştigă lunar aproximativ 2600 de euro net. "Totul se împuţinează, trebuie numărat fiecare bănuţ. Înainte nu era aşa". Lui i se pare bine că şi angajaţii altor branşe ies în stradă. "Şi ei au cu toţii aceleaşi probleme. Şi ei lucrează în schimburi şi nu au un program de lucru regulat".

Dar pentru economie şi pentru guvern grevele sunt o catastrofă. Îngrijorarea e mare că Germania alunecă într-o criză tot mai profundă, devenind un "muzeu al bunăstării de odinioară", după cum a declarat pentru DW economistul Moritz Schularik. 

"Germania iese mai greu din criză decât am sperat", a recunoscut şi ministrul federal al Economiei, ecologistul Robert Habeck. Iar renumitul economist Clemens Fuest e de părere că grevele au potenţialul să tragă tot mai în jos întreaga economie. "Este vorba de o împovărare suplimentară, de care de fapt nu avem nevoie", a declarat Fuest la postul public de televiziune ARD.

Devine Germania tot mai neproductivă?

Cât de grav afectează grevele productivitatea în Germania? Referitor la asta, părerile sunt împărţite. Potrivit cifrelor institutului european de statistică Eurostat, productivitatea muncii s-a diminuat considerabil în ultimul trimestru al anului trecut în întreaga Europă. Iar revista britanică Financial Times arată că, în acelaşi interval de timp, productivitatea a crescut foarte mult în SUA. Se vorbeşte deja despre o criză a productivităţii la nivelul întregii UE.

Un lucru se ştie cu siguranţă: grevele costă bani. Institutul Economiei Germane (IW Köln), apropiat de patronat, estimează că numai greva feroviarilor produce economiei în ansamblu o pagubă de 100 de milioane de euro pe zi.

În privinţa productivităţii, depinde ce cifre se iau în considerare, spune Steffen Müller, expert al Universităţii din Halle. Productivitatea este în cele din urmă crearea de valoare per unitate, fie pe oră, fie pe angajat. Şi "dat fiind că americanii muncesc de regulă mult mai mult decât germanii, este clar că cifrele pe angajat sunt mai mari".

Dar productivitatea muncii pe oră spune mai mult despre eficienţă. "Aici este vorba ce reuşesc angajaţii să facă într-un interval de timp fix", a explicat Müller. Şi aici diferenţele au fost foarte mici în ultimii 30 de ani. Indexul a avut o evoluţie ascendentă paralelă, cu un mic avantaj pentru SUA.

Germania şi capacitatea de adaptare

Dar de la pandemia de coronavirus avantajul SUA a crescut, a evidenţiat Müller. În Germania s-a mizat mereu pe stabilitate. "Germania funcţionează ca o maşinărie bine unsă, atât timp cât lucrurile nu se schimbă rapid". Dar în prezent o criză este succedată de alta şi germanii nu se descurcă bine în aceste condiţii.

În context, grevele nu au un rol atât de mare cât au factorii de structură, cum ar fi scumpirea energiei ca urmare a războiului din Ucraina. Cu toate acestea, grevele înseamnă că se lucrează mai puţin, a declarat Müller pentru DW. "La final, PIB-ul va fi ceva mai mic decât ar fi fost în absenţa grevelor, mai ales în domeniile în care timpul de lucru nu poate fi recuperat, cum e cazul la Deutsche Bahn". La cât se vor cifra pagubele? Müller a spus că momentan nu se poate face nicio prognoză serioasă.

Pentru mecanicul de locomotivă Jens Höngen, calculul de productivitate este altul. "Dacă rămân neschimbate condiţiile de muncă, nu va mai fi niciun tânăr atras de această meserie. Şi când va veni următorul val de pensionare, sistemul căilor ferate se va prăbuşi. Şi asta nu va fi deloc ceva productiv".