Europa mea: Groapa de gunoi a Europei

Cuvântul "gunoi" se aude des zilele acestea în România și Bulgaria. În ianuarie, Bucureștiul a fost amenințat cu demararea unei proceduri de infringement de către Comisia Europeană, pentru că nu a făcut niciun progres din 2014 în gestionarea deșeurilor municipale. Pentru Sofia, descoperirea munților de gunoaie a produs un scandal politic intern care a dus la arestarea ministrului Mediului Neno Dimov și la investigații masive ale poliției în numeroase orașe. În ambele țări, anchetele au fost provocate de poliția italiană, care a dat de urmele exportului ilegal de deșeuri, organizat în colaborare cu Mafia. Polițiștii italieni i-au informat apoi și pe colegii din România și Bulgaria cu privire la cele aflate.

Brusc, cetățenii au devenit conștienți de amploarea problemei de care știau însă și înainte că există. Sub 10% din gunoi este reciclat și cea mai mare parte se arde în fabrici de ciment fără dispozitive de filtrare, ceea ce înseamnă un risc de sănătate major pentru populație (de exemplu, 100.000 de tone de material PVC folosit sunt arse anual în România). Și mai rău, mare parte din acest gunoi stă pur și simplu pe pământ timp de ani întregi.

Noul ministru al Mediului din Bulgaria, Emil Dimitrov, supranumit "Inspectorul", tot găsește grămezi de gunoi importat din străinătate și rămas neprocesat, după ce firma care a fost plătită să facă acest lucru a dispărut între timp. Iar în ultimii 10 ani importurile de deșeuri au sporit de 20 de ori! Reporterii străini sunt mirați să observe cum grămezile de gunoi sunt aruncate sub poduri sau lângă autostrăzi și apoi arse pentru a face loc altora similare.

Interese criminale

Scandalul are multe aspecte. La fel ca în Italia, acest tip de afacere a devenit monopolul unor operatori dubioși. Este vorba de corupție, de sprijin politic de la nivel înalt, de propagandă masivă, în care organizațiile ecologiste sunt numite adesea insultător "talibani verzi", care ar primi mită de la concurența din vest pentru a bloca dezvoltarea economică a estului. Profiturile sunt considerabile, mai ales dacă ești plătit să reciclezi gunoiul, pe care însă îl arzi sau îl arunci în gropi în aer liber. Poluarea a devenit motiv de îngrijorare nu doar pentru țările est-europene, unele dintre acestea fiind printre cele mai murdare de pe continent. Și UE a primit cu îngrijorare decizia din urmă cu doi ani a Chinei de a sista importurile de gunoi din restul lumii. UE a început să se gândească, prin urmare, cum să procedeze cu propriile deșeuri. 

Rănirea mândriei naționale

Criza are și o dimensiune simbolică, pe lângă aceste probleme generale. Cetățenii est-europeni sunt extrem de sensibili să nu fie tratați drept europeni de mâna a doua. Vă mai amintiți de valul recent de indignare legat de presupusa diferență dintre ingredientele din mâncarea comercializată de aceleași firme în est și în vest? Diferențele erau mici, dar insulta percepută a fost mare.

Gunoiul pare să producă o rană și mai adâncă. Țări ca România și Bulgaria, considerate elevii slabi ai Europei (dar și Polonia, Ucraina, Rusia), simt că ar fi fost transformate în groapa de gunoi nu doar a Europei, dar și a țărilor în curs de dezvoltare, după ce s-a aflat că ele au importat gunoi inclusiv din Africa. Tristețe, mizerie, disperare. Imaginile demne de lumea a treia, cu romi căutând prin munții de gunoaie după ceva ce ar mai putea folosi, stârnesc depresie și dezgust, dar și furie față de interminabila tranziție "criminală". Importarea de deșeuri industriale le reamintește oamenilor din aceste state că propriile lor țări au fost dezindustrializate: producția și consumul au luat drumul vestului, gunoiul se întoarce în est.   

"Căminul de bătrâni al Europei"

A existat o ofensă geopolitică similară la sfârșitul anilor 90, când s-a discutat despre posibilitatea ca Bulgaria și România să creeze o nișă profitabilă prin primirea de vârstnici bogați din vest, care ar fi avut nevoie de îngrijire și de condiții climatice mai blânde și care ar fi urmat să aducă în țările respective și pensiile lor mari. Asta în timp ce tinerii români și bulgari își părăseau țara pentru a merge tocmai în statele de unde ar fi urmat să vină pensionarii! Perspectiva de a deveni căminele de bătrâni ale Europei a fost atunci o metaforă care a rănit serios stima de sine a est-europenilor, la fel cum o face azi groapa de gunoi (de fapt, nu s-au creat defel astfel de cămine pentru bătrâni, iar asistentele medicale din cele două țări au plecat și ele în vest pentru a avea grijă de pensionarii bogați de acolo).

Ridicarea standardelor ecologice în nord-vestul Europei nu face decât să amplifice aceste sentimente de nedreptate. În timp ce fac pe moraliștii și ne critică pentru că ne afundăm în gunoaie, țările bogate continuă să-și trimită deșeurile tot aici! În Bulgaria se discută despre stabilirea unor cote egale, 50 : 50, între gunoiul importat și cel local, care să fie tratate de firmele bulgărești de specialitate. Dacă mori de cancer din cauza poluării aerului, va fi o mare consolare că ai murit din cauza arderii gunoiului tău național, nu-i așa? 

Societatea civilă continuă să nu se indigneze

Altă mișcare simbolică a "Inspectorului" a fost să închidă câteva granițe pentru importurile de gunoi. Sună a măsură împotriva globalizării gunoiului, ceea ce este desigur o parte a problemei: capitalul se acumulează în locuri bogate, gunoiul în cele sărace. Criticii spun că stoparea fluxului liber al gunoiului ar încălca reglementările UE și că tratarea gunoiului ar fi o afacere profitabilă, care ar mai juca și un rol în prezervarea naturii. Iar dezbaterea nu se mai oprește, săptămână de săptămână.

Ce le-ar putea opri pe autoritățile din România și Bulgaria să vândă sănătatea populațiilor lor și frumusețea acestor țări în schimbul unui profit rapid? Regulile UE și amenzile nu sunt de ajuns. Acei munți de gunoi au fost acolo de ani grei, tot în fața ochilor cetățenilor români și bulgari de rând. Dar aceștia au preferat să-și arunce și ei în grămada de gunoi propriile cauciucuri uzate și să conducă mai departe. Asta în loc să protesteze și să pună presiune pe autorități pentru a rezolva problema!

Ivailo Dicev este profesor de antropologie culturală la Universitatea Sofia din Bulgaria. El a predat printre altele în Germania, Franța și SUA.