Cortina de Fier a ecologiei

În Bulgaria, circula în trecut un banc: există cinci dușmani ai comunismului, capitalismul și cele patru anotimpuri. Se pare că istoria se repetă: cea mai mare provocare în cei 10 ani de guvernare a actualului premier Boiko Borisov a fost reprezentată de natură.

În mai multe orașe se organizează în mod curent proteste împotriva construcțiilor aleatorii de pe litoralul Mării Negre sau împotriva distrugerii habitatului natural al diverselor specii de animale. Și alegerile locale de anul trecut au fost umbrite dintr-o dată de tema poluării mediului. La aceasta s-a mai adăugat scandalul provocat de gunoi, importat ilegal din Italia, foarte probabil în urma unei colaborări cu mafia.

Mai este apoi și criza generată de lipsa apei în orașul Pernik. Bulgaria este o țară muntoasă, în care nu ar trebui să lipsească apa. Este adevărat însă că în ecuație intră corupția și incompetența.

Incompetența combinată cu corupția

Țapul ispășitor prezentat cetățenilor înfuriați este ministrul apelor și mediului, Neno Dimov. El a fost arestat și a trebuit să demisioneze. Ceea ce a reprezentat o reală premieră pentru Bulgaria: până și în comunism, funcționarii erau mai întâi demiși și ulterior arestați. O explicație plauzibilă pentru ordinea în care au acționat în acest caz ar fi liniștirea cetățenilor din Pernik, care nu beneficiază de apă curentă decât câteva ore pe zi.

Neno, matematician de profesie, nu era sub nicio formă pregătit pentru această funcție. A fost acum înlocuit de un alt fost nomenclaturist, specialist în dansuri populare și vamă, cunoscut și pentru activitatea lui de lobby.

Opoziția a depus o moțiune de cenzură și s-au organizat proteste, dar Borisov a rămas pe poziții. Premierul pare a se baza pe lipsa de interes în chestiuni ecologice dovedită de supușii lui. Pe bună dreptate.

O nouă Cortină de Fier

Ecologia a împărțit Europa printr-o nouă Cortină de Fier, de data aceasta nu în est și vest, ci în nord-vest și sud-est. Ce explicație să existe altfel pentru slaba sprijinire a mișcării ecologiste, nu doar în Polonia dependentă de cărbuni, ci și în Grecia, Bulgaria sau Italia, în care respectarea naturii este vitală pentru agricultură și turism?

Unda verde care a trecut prin Germania, Franța și Marea Britanie și care începe să înlăture vechea stângă social-democrată pare a nu ajunge în statele care au cel mai acut nevoie de ecologie.

Estul și sudul Europei, care au fost industrializate mai târziu decât vestul și nordul, au avut mai puțin de suferit de pe urma poluării. Aici industria rămâne un vis și toate apelurile pentru stoparea creșterii economice și temperarea consumului sunt catalogate drept aroganță colonialistă. Prinderea din urmă a occidentului industrializat domină de peste două secole ideologiile locale.

Egoismul est-europenilor

State precum Bulgaria sau Slovacia, sudul Italiei sau Lituania au fost de abia recent urbanizate și, după cum știm cu toții, conștiința ecologistă apare atunci când natura începe să dispară. Partidele verzi sunt liberale în sens cultural și favorizează stagnarea economică, ceea ce le transformă în dușmanul perfect pentru dreapta, în lupta împotriva "socialismului verde", dar și pentru stânga, care luptă împotriva "globaliștilor fără țară".

În acest context, estul continentului a dezvoltat un soi de egoism profund, probabil ca reacție la aparatul de stat ideologic comunist ce pretindea supunerea absolută. "De dreapta" sau "neo-liberal" par termeni meniți să inducă în eroare în cadrul acestui fenomen aparte. Astăzi natura este ultimul bun comun care mai unește intens fragmentata noastră societate. Dar să te ocupi de bunurile comune, ce aparțin tuturor, nu este la modă în fostele statele comuniste.

Lipsa de entuziasm față de implicarea în acțiunile de salvare a planetei amintește de refuzul public de a accepta refugiați de altă culoare și cu altă religie, în timpul crizei din 2015-2016. Cortina de Fier pentru refugiați pare a fi urmată acum geografic de Cortina de Fier motivată ecologic.

Ecologia ca vehicul

Cândva, energia verde reprezenta o forță puternică în doborârea dictaturii sovietice. Catastrofa de la Cernobâl și secarea Mării Aral fac parte din cele mai puternice lovituri ecologice cu care s-a confruntat URSS. În privința Bulgariei, timida mobilizare anticomunistă începea în 1988 prin înființarea unui comitet care să apere orașul Ruse de gunoaiele transportate de Dunăre de pe malul românesc. 

Dar, în procesul de înlăturare a sistemului totalitar, problemele ecologice au rămas pe drum. În Bulgaria, ecologiștii nu au intrat în Parlament și nici în alte țări situația nu este mai bună.

Nu pare că în Europa de Est vor lua avânt adevăratele idei ecologice. Dar, să ne amintim de căderea comunismului. Temele ecologice au fost atunci instrumentalizate pentru a atinge țeluri mult mai înalte, pentru a învinge dictatura. Protestele cetățenilor bulgari generate de lipsa apei sau de poluarea aerului ar putea ascunde nemulțumiri și mai mari față de privatizarea resurselor publice - o dominație cvasi-feudală - și lipsa de perspective. Dacă este așa, atunci ne vom confrunta probabil cu un nou Cernobâl (politic).

Ivailo Dicev este profesor de antropologie culturală la Universitatea din Sofia. El a predat şi în Germania, Franţa şi SUA.