Cum transformă Putin Europa

Aceasta se poate numi legea consecinţelor nedorite: preşedintele Putin a sudat laolaltă Europa prin războiul său împotriva Ucrainei, a pus capăt curtoaziei economice şi politice manifestate de unele state ale UE faţă de Rusia, i-a marginalizat pe mulţi din vechii săi prieteni şi a pus capăt, deocamdată, gâlcevei interne. Entuziasmul pentru unitatea redescoperită a Europei poate fi pasager, fiindcă preţul sancţiunilor severe va trebui plătit. Cu toate acestea, războiul lui Putin împotriva Ucrainei este pentru UE un elixir al vieţii, la stânga şi la dreapta se sacrifică vaci sfinte şi un nou vânticel adie pe bătrânul continent.

Franţa: Macron are dreptate şi populiştii pierd teren

A spus-o mereu: de la debutul mandatului, preşedintele Franţei tot repetă că Europa trebuie să devină mai autonomă din punct de vedere economic şi capabilă de auto-apărare. Colegii săi, enervaţi, nu l-au luat în seamă. Acum se poate vedea câtă dreptate a avut. Cu toate astea, şi el trebuie să recunoască că a greşit: i-a făcut prea multă vreme curte lui Vladimir Putin, crezând că acesta este interesat de participare şi respect în Europa. După ultima sa încercare de negociere, eşuată la Kremlin, Macron s-a simţit dezamăgit.

Dar adversarii săi politici trebuie să se lepede peste noapte de idolul lor Putin şi nu vor să li se aducă aminte de mesajele pe care odinioară le-au postat pe Twitter. Până acum linia pro-Putin a stângistului Jean-Luc Melenchon, a populistei de dreapta Marine Le Pen şi a concurentului ei de extremă dreaptă Eric Zemmour nu a jucat niciun rol în campania electorală. Dar acum fotografiile din 2017, când Le Pen a primit finanţare de la Putin pentru campania dinaintea alegerilor prezidenţiale, au devenit de-a dreptul compromiţătoare. O postare video a lui Zemmour în mediile de socializare, în care îl califică pe Putin drept geniu şi virtual francez, a devenit un soi de hit negativ. Şi Melenchon recunoaşte între timp că s-a înşelat în privinţa acestui rus. Toţi trei solicită acum imperativ negocieri de pace.

Ungaria: Orban dă înapoi

Premierul ungar Viktor Orban a fost în ultimii cinci ani un fel de blestem pentru UE. Tot mai autoritar, corupt şi antidemocrat, ungarul a provocat certuri şi a subminat decizii comune. Demontarea statului de drept în Ungaria l-a îndreptat spre coliziune cu Bruxelles-ul. Iar refuzul său categoric de a primi în ţară refugiaţi a împiedicat o politică de migraţie comună.

Însă la sfârşitul săptămânii trecute, Orban s-a deplasat în oraşul de graniţă Beregsurany, luat cu asalt de refugiaţi din Ucraina, pentru a le ura bun venit şi a le promite ajutorul Ungariei. Recunoaştem că mulţi dintre refugiaţii din Ucraina aparţin minorităţii ungare din Transcarpatia, dar cu toate acesta Orban s-a văzut nevoit să dea înapoi.

Premierul joacă acum la două capete, între apropierea faţă de Putin, manifestată în ultimii ani, şi revolta europeană împotriva războiului din Ucraina. Cu câteva săptămâni în urmă el l-a vizitat încă pe Putin la Kremlin, declarând legitime garanţiile de securitate pe care acesta le-a cerut de la Vest şi contraproductive sancţiunile UE. Dar sâmbăta trecută purtătorul său de cuvânt a comunicat că sancţiunile vor fi suportate şi de Budapesta. Viktor Orban nu poate să dea atât de rapid înapoi pe cât o cer alegerile parlamentare din aprilie, fiindcă opinia publică din Ungaria este pro-Ucraina.

Suedia şi Finlanda, două ţări neutre

De la al Doilea Război Mondial, neutralitatea le era suedezilor bunul cel mai de preţ. Din principiu au evitat să se alăture oricărei tabere şi au devenit un mediator neutru al comunităţii internaţionale. Dar acum şefa executivului, Magdalena Andersson, a anunţat că va livra Ucrainei căşti de protecţie, veste antiglonţ şi 5000 de arme antitanc. La ameninţarea lui Putin că Suedia şi Finlanda vor avea un preţ greu de plătit dacă aderă la NATO, Stockholm a răspuns cu răceală: noi luăm singuri deciziile privind politica noastră de securitate.

Şi Finlanda a reacţionat cu răceală la ameninţarea lui Putin. Acolo neutralitatea silită şi influenţa politică a Kremlinului după cel de-al Doilea Război Mondial, sunt privite între timp critic. Pentru prima dată 53 la sută din finlandezi s-au pronunţat, potrivit unui sondaj recent, pentru aderarea la NATO. Nevoia de securitate garantată de alianţa vestică primează în faţa învechitei neutralităţi.

Germania: vechi tradiţii politice se prăbuşesc

"Germania îşi preia rolul de putere globală" scria luni agenţia Reuters, sintetizând comentariile uimite şi încântate provocate la nivel mondial de întoarcerea cu 180 de grade, făcută duminică în Bundestag de cancelarul Olaf Scholz. Printr-o mişcare de braţ el a dat jos de pe masă principiile vechi de decenii ale politicii germane. Va livra arme Ucrainei, va întări armata germană Bundeswehr, va majora cheltuielile de înarmare. Nu va mai fi dependent de livrările de energie din Rusia şi nu va mai avea înţelegere pentru cei care manifestă înţelegere faţă de Putin şi regimul său autoritar. Cancelarul a aruncat la gunoi 30 de ani de politică germană faţă de Rusia, mai ales cea promovată de propria sa formaţiune SPD. Politica de securitate şi de externe a Germaniei e de atunci de nerecunoscut.

De asemenea: 

Preşedintele Cehiei, Milos Zeman, cândva un susţinător al preşedintelui Putin, l-a calificat pe prietenul său de odinioară "un nebun care trebuie izolat", şi care periclitează pacea în Europa.

Populistul de dreapta italian, Matteo Salvini, care s-a lăsat pozat nu o dată îmbrăcat în tricouri cu chipul lui Putin, încearcă să şteargă acum din mediile de socializare toate odele închinate liderului de la Kremlin şi a depus flori la Ambasada Ucrainei din Roma.

Fostul premier scoţian Alex Salmond, care l-a elogiat pe Putin după anexarea Crimeei, şi-a suspendat colaborarea cu postul de propagandă rusesc RT până la restabilirea păcii.

Fostul candidat la preşedinţia Franţei, Francois Fillon, fostul cancelar austriac Christian Kern şi alţii şi-au depus mandatele avute la companii de stat ruse, în semn de protest. Doar fostul cancelar german Gerhard Schroeder şi-a păstrat jobul la Gazprom şi vorbeşte de "greşeli comise de ambele părţi".