Cu ce este mai bun un muncitor român decât unul străin?

Potrivit Institutului Național de Statistică, numărul străinilor care au intrat în România în 2022 a fost cu peste 85.000 mai mare decât cel al românilor care au plecat să muncească în alte țări, în condițiile în care din 1990 încoace s-a înregistrat o scădere a populației de peste patru milioane de persoane.

În cadrul Forumului Economic România-Vietnam de la începutul săptămânii, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României, Mihai Daraban, a precizat că, în momentul de față, 2.100 de muncitori vietnamezi lucrează în condiții legale pe piața forței de muncă din România.

Prim-ministrul Republicii Socialiste Vietnam, Pham Minh Chinh, a fost primit de preşedintele Klaus Iohannis și a avut discuții cu premierul Marcel Ciolacu în vederea unei colaborări economice extinse între cele două state.

Piața forței de muncă din România e haotică. Cererile firmelor sunt puse în dificultate de lipsa școlilor profesionale, pe de o parte, și de penuria de mână de lucru calificată, pe de altă parte. Facultățile, cu precădere cele particulare, scot pe bandă rulantă absolvenți de care piața muncii nu are nevoie. Nu există o corelare între nevoile specifice ale patronatelor sau ale instituțiilor bugetare și ceea ce oferă liceele sau învățământul superior. De pildă, un absolvent al Academiei de Studii Economice ajunge să lucreze în cu totul altă profesie, în condițiile în care piața forței de muncă din România e saturată de economiști. Sau alege să plece din țară la muncă într-un alt stat al Uniunii Europene.

Tot mai multe avize de angajare pentru persoanele din afara UE

Lipsa forței de muncă autohtone nu e specifică doar României, ci și celorlalte state europene. Migrația persoanelor din statele extracomunitare a ajuns să fie soluția cea mai eficientă și agreată în special de multinaționale. În România, comunitatea chineză este cea mai mare, după moldoveni și turci, numărul oficial de rezidenți legali fiind de 7.600. În realitate, numărul imigranților chinezi este mai mare, având în vedere faptul că mulți nu locuiesc legal în România. 

Plecarea masivă a românilor în alte state UE a distorsionat cererile de pe piața forței de muncă, patronii firmelor mai mici dar și ai marilor companii apelând tot mai mult la muncitori din afara spațiului comunitar. Anul trecut s-au stabilit în România peste 140.000 de imigranți, iar pentru anul în curs, guvernul a aprobat 100.000 de avize de angajare în urma consultărilor cu sindicatele și patronatele. Angajatorii lucrează cu muncitori din Sri Lanka, Nepal, Turcia, India, Pakistan, Bangladesh, Egipt, Vietnam.

Instituțiile statului nu se ocupă de integrarea imigranților

Imigranții acoperă meserii dintre cele mai diverse, de la lucrători hotelieri, muncitori în construcții, confecții, în industria alimentară până la IT-iști. Câștigă, în medie, 600 de dolari pe lună, din care marea parte a salariului e trimis familiilor. Unii beneficiază de cazare și masă gratuite. Sunt muncitori, ascultători, respectă clienții, iar în zilele libere se adună în grupuri și petrec, din toată sărăcia. Angajatorii sunt mulțumiți și în rare cazuri îi pun pe liber.

În schimb, o parte din imigranți se simt discriminați în relațiile cu autoritățile publice, în instituțiile de învățământ, în mijloacele de transport în comun. În plus, instituțiile statului nu se ocupă de integrarea imigranților în București și marile orașe, așa cum se întâmplă în orașele vest-europene. Intoleranța românilor față de imigranți este comparabilă cu cea din statele europene dezvoltate.

Episodul Ditrău, din 2020, când localnicii s-au adunat în fața primăriei, cerând ca doi muncitori din Sri Lanka să fie concediați de patronul unei brutării din localitate, nu este singular, dar a fost cel mai mediatizat. Localnicii au spus că nu au nici o problemă cu muncitorii sri-lankezi, dar nu vor să atingă pâinea. Patronul a fost obligat astfel să îi mute pe cei doi muncitori într-o altă etapă a procesului de producție.

Mulți șomeri preferă să trăiască din ajutorul social

Potrivit ultimului barometru publicat de Oficiul European pentru Statistică (Eurostat), rata șomajului în România este de 5,4%, iar media europeană de 6%. S-ar spune că la acest capitol stăm bine, în sensul că piața forței de muncă absoarbe un număr mai mare de persoane decât în alte state. Realitatea arată însă că mulți dintre șomeri preferă să nu își caute un loc de muncă, mulțumindu-se cu ajutorul social care se apropie de salariul minim pe economie.

Pe de altă parte, cursurile de reconversie profesională sunt mai mult un aspirator de fonduri europene decât o cale prin care șomerii să fie pregătiți pentru alte profesii. Că vrem sau că nu vrem, piața forței de muncă va absorbi tot mai mulți imigranți, în condițiile în care Occidentul va fi în continuare destinația românilor care vor să câștige o pâine mai bună. Că vrem sau că nu vrem, românii trebuie să se acomodeze cu alteritatea, cu faptul că, deși diferite, minoritățile trebuie să aibă aceleași drepturi ca și majoritatea.