Nu renunţăm, doar conciliem?

Guvernul federal nu se distanţează de Rezoluţia referitoare la Armenia, adoptată de Bundestag. La Berlin, informaţia zilei a fost calificată de purtătorul de cuvânt al guvernului ca fiind greşit înţeleasă. Ce noroc, răsuflă unii uşuraţi! Dar oare nu era de la sine înţeleasă poziţia aleşilor? Nu este evident că Bundestagul se poate exprima oricând şi oriunde, în funcţie de luările de poziţie ale parlamentarilor?

Ba da, aşa este. Evident este însă şi că guvernul nu poate pune la îndoială deciziile unui alt organ constituţional. Orice altă reacţie ar reprezenta un atac la adresa legii fundamentale. Bine că am mai clarificat din nou situaţia. Ciudat însă că a mai fost nevoie să revenim asupra acestei realităţi indubitabile.

Cine se distanţează de ce?

Cum s-a putut ajunge la informaţia care a explodat în presă la primele ore ale dimineţii, publicată de o revistă serioasă, potrivit căreia guvernul federal s-ar distanţa de Rezoluţia adoptată de Bundestag, în care se face referire la genocidul asupra armenilor din timpul Imperiului Otoman, în urmă cu peste 100 de ani? Criticile violente ale politicienilor din opoziţie, care au considerat o atare distanţare drept ploconire în faţa preşedintelui Erdogan nu au întârziat să apară. Pe parcursul după-amiezii politicienii s-au distanţat de presupusa distanţare a guvernului. O reacţie tare ciudată.

Faptul că Rezoluţia referitoare la Armenia nu este deloc pe placul guvernului turc şi că afectează relaţiile bilaterale este evident pentru orice politician din Berlin. Preşedintele Erdogan şi al său guvern nu contenesc să exercite presiuni asupra Germaniei. Parlamentarii germani de origine turcă sunt calificaţi drept trădători de către Ankara. De ce? Din cauza Rezoluţiei referitoare la Armenia. Parlamentarii din Bundestag nu au avut voie până acum să îi viziteze pe soldaţii germani staţionaţi la baza NATO de la Incirlik. De ce? Tot din cauza Rezoluţiei. Chiar şi înţelegerea privind refugiaţii s-ar afla în pericol, în opinia guvernului federal, tocmai din cauza Rezoluţiei referitoare la Armenia, pe care Bundestagul a adoptat-o în luna iunie.

"Fără caracter obligatoriu"

A încercat într-adevăr guvernul de la Berlin să reacţioneze printr-un gest conciliant pentru a mai dilua otrava pe care o trimite Ankara către occident? Să fi fost acesta motivul pentru care purtătorul de cuvânt al lui Merkel a ţinut să precizeze în mod expres că orice rezoluţie, incluzând-o şi pe cea referitoare la genocidul din Armenia "nu are caracter obligatoriu", ceea ce este de la sine înţeles?

Poziţia guvernului este cu atât mai inedită, cu cât Ministerul de Externe a anunţat că în curând parlamentari germani îi vor putea vizita pe militarii din Bundeswehr staţionaţi la Incirlik, o astfel de vizită fiind blocată până în prezent de Turcia. În plus, s-a mai făcut referire la "revigorarea vizitelor politice" între Germania şi Turcia, un nou motiv de bucurie.

Nedumerirea rămâne. Cum s-a ajuns exact la aceste progrese şi care a fost preţul? În confuzia unei asemenea zile nu avem nici un răspuns. Dar întrebarea se impune şi dovedeşte, din nou, dificultatea menţinerii unor relaţii normale cu Turcia, în aceste momente.