Comentariu: Mână în mână spre tărâmul nimănui

Provin din lumi diferite: avocatul pentru drepturile omului Moon, o figură mai degrabă ştearsă, şi sinistrul copil problemă al politicii internaţionale, Kim. Moon e pragmatic şi vrea să contruiască punţi de legătură, lui Kim îi plac provocările cu rachete. Preşedintele Coreei de Sud care a fugit din Nord şi a fost nevoit să lupte toată viaţa pentru democraţie, se întâlneşte cu un tiran din a treia generaţie, adulat de popor ca un zeu, care se gândeşte în primul rând la supravieţuirea dinastiei sale.  

În ciuda tuturor diferenţelor, cei doi şefi de stat s-au salutat cu o căldură demonstrativă. Pentru prima dată, un lider nord-coreean a păşit pe teritoriul sud-coreean. Mână în mână au trecut încă o dată peste linia de demarcaţie care urmează să se transforme dintr-un simbol al diviziunii într-un simbol al păcii, a spus Moon. Şi liderul distant de la Phenian a făcut eforturi să pară relaxat, a zâmbit larg în faţa camerelor video din întreaga lume, i-a mângâiat pe copiii cu flori şi a glumit cu sora lui, mereu strălucitoare, despre meniul cu bunătăţi din ambele state coreene.

Întâlnirea e un moment istoric. Chiar şi cei aproximativ 3000 de jurnalişti din întreaga lume au aplaudat spontan, când cei doi şefi de stat s-au arătat neaşteptat de prietenoşi când s-au întâlnit. Aşteptările sunt mari - poate prea mari. Acest summit pune capăt, în primul rând, tăcerii din ultimii ani. Coreea de Sud speră la un acord de pace, care ar înlocui armistiţiul care încă e în vigoare. La fel ca SUA, vrea o denuclearizare a Coreei de Nord şi relaţii bune de lungă durată, în timp ce Coreea de Nord urmăreşte recunoaşterea sa ca putere nucleară, dar şi ajutoare economice, din moment ce sancţiunile economice au afectat-o profund. Ambele părţi au căzut de acord să renunţe la provocări. Într-o declaraţie comună, ambii lideri s-au pronunţat pentru o denuclearizare a peninsulei. 

În ciuda tuturor gesturilor prietenoase, e nevoie în continuare de scepticism, din moment ce şi primele două summituri intercoreene din 2000 şi 2007 au generat speranţe mari, iar liderii celor două state au anunţat măsuri de refacere a încrederii. Familiile despărţite din Coreea de Sud şi Coreea de Nord au putut să-şi revadă rudele. În plus, a fost înfiinţat centrul comercial special Kaesong. Dar euforia a dispărut repede, iar discuţiile s-au încheiat când Coreea de Nord a continuat să-şi urmeze ambiţiile nucleare.

E cu atât mai surprinzător că s-a ajuns acum la acest nou summit, a cărui atmosferă e atât de prietenoasă. Social-liberalul Moon e preşedinte doar de aproximativ un an, dar a realizat mai multe în privinţa politicii de apropiere dintre cele două state coreene decât cei doi precedesori ai săi conservatori. Dar şi Kim a mers mai departe decât tatăl şi bunicul său cu politica nucleară riscantă, iar Coreea de Nord a ajuns o ameninţare serioasă şi poate să negocieze cu inamicul istoric, SUA. Într-o lună urmează să se întâlnească cu preşedintele Trump - cu câteva săptămâni în urmă, o astfel de întâlnire era de neimaginat. 

Acest summit intercoreean a pus capăt unei spirale periculoase a escaladării tensiunilor din ultimele luni. Preşedintele Trump ar face bine să continue discuţiile directe, acestea ajută mai mult decât postările de pe Twitter. Pas cu pas, toate părţile pot să încerce să refacă încrederea pierdută şi să găsească o soluţie pentru pace. Dacă ar reuşi, Trump ar avea mai mult succes decât toţi predecesorii săi.

Autor: Alexander Freund (das)