Criticii președintelui Trump amuțesc
11 septembrie 2019
Este o retragere notabilă cea a consilierului de securitate națională John Bolton, după un an și jumătate în această funcție. Renumit drept un șoim al politicii externe americane, un membru al aripii dure, dornic mereu de lovituri militare și opozant ferm al oricăror tentative diplomatice față de dușmanii politici.
Dar John Bolton nu era doar un adept al pozițiilor dure, ci și un apropiat al președintelui Trump care nu ezita să critice deciziile acestuia cu care nu era de acord. Prin plecarea lui, amuțește încă o voce critică din anturajul lui Trump, care probabil îl va înlocui cu un loialist, așa cum a mai făcut.
Schimbări de miniștri pe bandă rulantă
A mai fost secretarul Justiției, Jeff Sessions, care a refuzat să-l concedieze pe incomodul investigator special Robert Mueller și care s-a autoexclus din anchetele privind implicarea Rusiei în alegerile prezidențiale americane, din cauza apartenenței sale la administrația Trump. Forțat să demisioneze, Trump l-a înlocuit cu mult mai comodul William Barr, a cărui intepretare fantasmagorică a raportului Mueller a provocat indignarea democraților și a luat apărarea șefului de la Casa Albă.
Sau retragerea experimentatului secretar al Apărării Jim Mattis, care a aruncat prosopul după ce Trump a anunțat retragerea trupelor americane din Siria, trecând astfel peste sfaturile multor consilieri. Mattis era de asemenea considerat una din puținele voci raționale din administrația Trump.
John Bolton nu poate fi numit voce a rațiunii. Ca unul din arhitecții războiului din Irak, sub președintele George Bush, trebuie să accepte acuzația că a contribuit major la destabilizarea pe termen lung a Orientului Mijlociu. În ultima vreme, el a tot insistat pentru atacarea Iranului. Bolton este, la fel ca Trump, un adversar al multilateralismului, dar prin amenințările sale belicoase a reușit să pericliteze promisiunea electorală făcută de Donald Trump, de a retrage America din crizele și conflictele internaționale.
De la egal la egal cu talibanii
Dar Bolton a fost și un critic vocal al tentativelor diplomatice nefericite ale lui Trump, marcate de întâlniri directe, de la egal la egal, cu tot felul de despoți excluși din comunitatea internațională. Întrevederile fără rezultat ale lui Trump cu Kim Jong Un au fost mai ales un succes de PR pentru dictatorul nord-coreean. Și la fel s-ar fi bucurat și talibanii de o invitație la Camp David, prin care ar fi ajuns la același nivel cu numeroși șefi de stat și de guvern din lumea întreagă care au beneficiat de această onoare.
Pentru John Bolton, toate acestea erau ca un spin în ochi: nu dădea doi bani pe eforturile diplomatice față de adversarii politici, mai ales de teapa islamiștilor radicali talibani.
Demiterea lui John Bolton poate fi o veste bună pentru diplomația americană, o renunțare la zăngănitul de săbii, ca și un semn de speranță pentru conflictul cu Iranul.
Dar această concediere arată încă o dată cum procedează Donald Trump cu cei care îl critică: cine nu este de acord cu el, trebuie să plece.