Cu paşi uşori peste câmpul minat

E fascinant să vezi cu câtă uşurinţă depăşeşte preşedintele SUA piedici aparent de netrecut, reanimând, dintr-o dată, dialogul cu Coreea de Nord. Dacă liderul nord-coreean Kim are chef, ne-am putea întâlni, postase în prealabil Trump pe contul său de Twitter. Asta pentru că oricum se afla în zonă, la sumitul G20 din Japonia. Deci, dacă s-ar putea, de ce nu?

Bineînţeles, Kim Jong Un a primit bucuros invitaţia. Relaţia amicală dintre el şi Trump se cam răcise considerabil după summitul eşuat de la Hanoi. Mai mult chiar, Kim s-a văzut nevoit să mai lanseze câteva rachete pentru a atrage atenţia asupra sa.

Pot să mă reped puţin până acolo?

Aşa s-a înfăptuit întrevederea de la Panmunjon, într-un loc absurd, în care trupele nord-coreene şi cele ale aliaţilor se iau cu duşmănie în vizor, un loc care reflectă întreaga dimensiune absurdă a acestui conflict de durată.

Şi tot la fel de nonşalant l-a întrebat Trump pe Kim dacă nu ar putea să intre scurt în Coreea de Nord. Liderul de la Phenian, vădit surprins, a spus că gestul l-ar onora şi aşa s-a ajuns ca pentru prima dată în istorie un preşedinte în exercițiu al Americii să păşească pe pământ nord-coreean.

Aşa, pur şi simplu. Fără mare tam-tam. Deci se poate! Mesajul e simplu: fără vorbă lungă, faci pur şi simplu lucrul respectiv. Dacă vreun preşedinte democrat al SUA ar fi îndrăznit să facă aşa ceva, cu siguranţă ar fi fost, simblic vorbind, linşat de conservatori. I s-ar fi reproşat că susţine indirect un astfel de regim autoritar, fără să fi obţinut concesii notabile din partea nord-coreenilor în prealabil. În sfârşit, politicianul ar fi fost acuzat de trădare.

Aşa, pur şi simplu, la dialog

Trump are o uşurinţă în astfel de lucruri. Îi uimeşte pe toţi şi aduce pur şi simplu mişcare într-un conflict de decenii. Cu aceeaşi nonşalanţă anunţase deja la preluarea mandatului că este dispus la un dialog cu Kim. De ce nu? Evident că la prima întrevedere la vârf de la Singapore a exagerat cu calificativele pozitive de genul "buddy", "amic". "Prietenul Kim" rămâne, să nu uităm, un despot imprevizibil, dar ceea ce contează e că s-a deschis un dialog.

În acelaşi registru s-au desfăşurat şi convorbirile care au urmat cu partea sud-coreeană. Din fericire, în dialog a reintrat şi preşedintele Coreei de Sud, Moon, care, din umbră, s-a străduit permanent ca acest fir de discuţii să nu se rupă definitiv.

Cei trei lideri politici au convenit ca în viitorul apropiat să se caute o cale de deblocare a negocierilor şi de soluţionare a chestiunilor spinoase. Obiectivul declarat al demersului este denuclearizarea completă a Pensinsulei Coreene şi încheierea, în sfârşit, a unui acord de pace între Coreea de Nord şi părţile aliate.

Menţinerea sancţiunilor

Pentru a nu slăbi însă presiunile asupra Phenianului, aşa încât acesta să nu întoarcă spatele dialogului, sancţiunile existente vor continua în aceeaşi măsură ca şi până acum. Trump pare stângaci, dar el ştie prea bine cum se încheie un "deal". Trump i-a mai semnalizat lui Kim că, dacă are timp şi chef, îl poate vizita la Washington.

Totul pare foarte simplu: cei doi băieţi mari încep prin a se cunoaşte, îşi marcheză teritoriul şi, după ce s-au cunoscut şi se apreciază, se poate trece la rezolvarea problemelor. Dar, bineînţeles, că aşa de simplu nu e chiar. Căci liderul nord-coreean, vădit surprins de iniţiativa spontană a lui Trump, a reuşit cu mare abilitate, în ultimele luni, să-şi consolideze poziţia în negocieri.

Kim ştie că preşedintele sud-coreean este real interesat de găsirea unei soluţii de pace şi că, de aceea, va fi dispus la însemnate concesii. În plus şi-a găsit importanţi aliaţi - nu doar pe preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, ci şi puterea protectoare, China. După ce l-a vizitat în repetate rânduri pe Xi Jingping la Beijing, Kim a reuşit să-l convingă pe acest al doilea actor important în politica mondială să efectueze o vizită de stat în Coreea de Nord, înaintea summitului G20 de la Osaka.

Alianţă demonstrativă cu China

Cu prilejul acestei vizite, Xi nu doar că a promis sprijin Coreei de Nord, ci a apelat la şeful Casei Albe, Donald Trump, să reia dialogul. Litigiul comercial dintre SUA şi China creează oricum probleme ambelor părţi şi economiei mondiale, aşa încât nu mai e nevoie de încă un conflict în vecinătate.

Deşi acţiunile inconsecvente şi imprevizibile ale lui Trump au tăiat, adesea, respiraţia lumii întregi, în ce priveşte conflictul coreean, preşedintele american a izbutit în câteva luni mai mult decât s-a făcut în deceniile trecute. Dacă se va ajunge, în final, la un acord solid de pacificare a întregii regiuni, atunci acest preşedinte intens criticat merită cel puţin pentru aceasta recunoaştere internaţională. Dacă lumea devine astfel mai bună, sunt admise şi căile ceva mai neconvenţionale spre atingerea acestui major obiectiv.