Elena Udrea și alți 4.450 de infractori fugari

În iunie 2018, fosta ministră a Turismului Elena Udrea a fost condamnată definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) la 6 ani de închisoare cu executare pentru infracțiunile de luare de mită și abuz în serviciu în dosarul „Gala Bute“. Pronunțarea sentinței a găsit-o pe Elena Udrea în Costa Rica, unde a cerut azil politic. A fost reținută de Interpol și încarcerată, însă în decembrie același an a fost eliberată ca urmare a deciziei Curții Constituționale, care a hotărât că completurile de cinci judecători de la instanţa supremă sunt ilegale. Mulți infractori au scăpat de închisoare în urma acestei decizii cu ramificații politice a judecătorilor CCR. În 2019, Elena Udrea s-a întors în țară liberă ca pasărea cerului.

În 7 aprilie 2022, instanța supremă a condamnat-o definitiv pe Udrea la 6 ani de închisoare cu executare. Dar înainte de pronunțarea sentinței, fosta ministră a Turismului a fugit din țară, fiind reținută de poliție în Bulgaria. E de notat faptul că DNA ceruse încă de anul trecut plasarea acesteia sub control judiciar cu interdicția de a părăsi țara, motivând că inculpata a mai fugit din țară și în 2018, înainte condamnată definitiv în dosarul „Gala Bute“.  Însă atât Curtea de Apel București cât și Înalta Curte de Casație și Justiție au respins instituirea acestei măsuri. „Nu aș pleca din țară să înfund pușcăriile pe afară ca să mă aducă statul român înapoi în condiții de forță“, a declarat la vremea respectivă fosta apropiată a lui Băsescu. Arestarea sa în Bulgaria întărește faptul știut că ruta preferată a fugarilor este Bulgaria – Grecia pentru ca de aici infractorii condamnați să se îndrepte către paradisuri ale penalilor, anume către țări cu care România nu are tratate de extrădare.

Miercuri, 25 mai, Elena Udrea a postat pe Facebook o scrisoare patetică în care îi cere ministrului Justiției Cătălin Predoiu să reacționeze instituțional față de „haosul general de la ÎCCJ“, adăugând în final că îi scrie ca „cineva care a pus câteva cărămizi importante la temelia carierei dumneavoastră“. Că partea finală a scrisorii e perfect adevărată, nu e nici o îndoială. Se așteaptă de mult ca Elena Udrea să scoată așii din mânecă la adresa mai multor foști colegi și colaboratori. Însă e puțin probabil ca fostul demnitar cu intrare liberă la Cotroceni să o facă.  

Sorin Oprescu: de la medicul lui Coposu la infractorul șpăgar

Un alt fugar notoriu este fostul primar general al capitalei, medicul Sorin Oprescu, condamnat în urmă cu două săptămâni de Curtea de Apel București la 10 ani și 8 luni de închisoare cu executare. Portofoliul penal al fostului edil al capitalei conține patru acuzații de corupție: constituirea unui grup infracțional organizat, luare de mită, abuz în serviciu și spălare de bani. Conform rechizitoriului întocmit de procurorii DNA, în perioada în care a fost primarul capitalei acesta a constituit un grup infracțional organizat prin care încasa comisioane de 10% din contractele atribuite de instituțiile din subordinea primăriei. Pe lângă pedeapsa cu închisoare, judecătorii au dispus confiscarea unor sume de bani găsite la una din locuințele acestuia și a unei vile din cartierul Primăverii.

La fel ca în numeroase alte cazuri, Sorin Oprescu a fugit din țară înaintea pronunțării sentinței. Dat în urmărire generală, a fost prins într-o zonă de lux din Atena și încarcerat. Magistrații Curții de Apel din Atena au respins în urmă cu câteva zile cererea lui Oprescu de a fi cercetat în stare de libertate.

Infractori fugari păsuiți de extrădare

Exemplele de fugari de top care au fugit din țară înaintea pronunțării sentințelor sunt numeroase.

Fosta șefă a DIICOT Alina Bica a aflat că este condamnată definitiv la 4 ani de închisoare când era deja în Costa Rica. Ulterior a ajuns în Italia, de unde Curtea de Apel din Bari a refuzat să o extrădeze. Din 2020, Bica își execută pedeapsa în Italia, dar nu la închisoare, ci sub supraveghere judiciară.

Fostul deputat PSD Cristian Rizea, condamnat în 2019 la 4 ani și 8 luni de închisoare pentru trafic de influență și spălare de bani, cu un prejudiciu de 300.000 de euro, se plimbă liber la Chișinău. Procedurile de extrădare durează de 3 ani.

Puiu Popoviciu a fost condamnat definitiv în 2017 la 7 ani de închisoare în dosarul fraudei cu terenurile Universității de Agronomie din București. Mai exact, este vorba de un teren de 224 de hectare pe care Popoviciu, în înțelegere cu rectorul Universității, l-a cumpărat la un preț mult subevaluat, pe care ulterior au fost construite mai multe centre comerciale, ambasada SUA și un cartier de locuințe de lux. Cuibul fugarului infractor a fost Londra. Extrădarea lui Puiu Popoviciu a fost respinsă definitiv de Înalta Curte de Justiţie a Marii Britanii care a decis că acesta nu a avut parte de un proces corect în România.

Alți fugari de calibru au așteptat prescrierea infracțiunilor în paradisuri ale penalilor. Asta, în condițiile în care numeroase procese durează chiar și 10 ani până la pronunțarea sentinței. Sunt și cazuri în care unii inculpați au trecut în lumea celor veșnice pe parcursul desfășurării procesului.

Unul din cinci condamnați scapă de pușcărie

Un raport al Poliției Române din 2019 arată că 4.450 de infractori erau dați în urmărire internațională după condamnarea la închisoare. În condițiile în care în penitenciare sunt 20.000 de deținuți, rezultă că unul din cinci infractori condamnați definitiv s-a sustras de la executarea pedepsei. Pe lângă fugarii condamnați pentru furturi, înșelăciune, fapte de corupție sau fapte violente, sute de traficanți de carne vie și traficanți de droguri sunt de negăsit.

Este o realitate alarmantă care presupune că există și portițe de scăpare pentru fugari pe care le deschid unele autorități, de la polițiștii de frontieră la unii magistrați care nu impun măsuri de restricție pentru inculpați.  

Judecarea cu celeritate a cauzelor penale, în special a cazurilor de corupție, de care auzim de atâta timp, s-a dovedit a fi un angajament fără efecte concrete din partea magistraților.