Celelalte armate private din Rusia, pe lângă Wagner

Potrivit unui ordin al ministrului rus al Apărării Serghei Şoigu, toate „unităţile de voluntari” care luptă în Ucraina trebuie să semneze contracte cu statul până la 1 iulie. Ministerul Apărării de la Moscova a justificat că astfel poate să acorde trupelor un „statut legal necesar”.

Unitatea Ahmad, considerată armata privată a liderului cecen Ramzan Kadîrov, ar fi fost prima din peste 20 care ar fi semnat un astfel de contract până pe 22 iunie.

În Rusia ar funcționa în jur de 40 de astfel de structuri paramilitare, conform ministrul adjunct al Apărării, Nikolai Pankov. De la începutul războiului, conducerea armatei s-a referit și la membrii companiilor militare private implicate în invazia rusă a Ucrainei cu termenul de „voluntari”.

Evgheni Prigojin, fondatorul celei mai cunoscute dintre armatele private din Rusia, gruparea Wagner, nu a privit cu ochi bun demersul Ministerului și, pe fondul unui conflict cu ministrul Șoigu, a pornit, pe 24 iunie, o rebeliune împotriva conducerii armatei ruse. Prigojin criticase anterior apariția de companii militare private (PMC-uri) în toată Rusia: „Înseamnă că într-o zi va începe o luptă pentru putere și fiecare va avea nevoie de propria sa armată privată. Acei oameni care au bani cred că este un subiect minunat acum: să înființeze PMC-uri”.

Trupele Redut

Cu toate aceste armate private, forțele rusești se transformă într-un mozaic haotic de unități cu sponsori bogați, conform unei analize a Financial Times, care citează serviciile secrete ucrainene și occidentale.

Prima asemenea grupare privată a cărei participare la atacul asupra Ucrainei a devenit cunoscută se numește Redut. Kievul estimează că este constituită din circa 7000 de combatanți. După cum scrie portalul rus Meduza, care își are redacția în exil, în Letonia, mercenarii Redut au fost printre primii care au invadat Ucraina și au luat parte la luptele de lângă Kiev și Harkov.

Novaia Gazeta a relatat încă din 2019 despre existența Redut. Ar fi fost fondată în 2008 și desfășurată în Siria pentru a proteja instalațiile companiei ruse Stroitransgaz, sub controlul lui Ghenadi Timcenko, prieten al președintelui rus Vladimir Putin. Igor Girkin, fostul „ministru al Apărării” al autoproclamatei Republici Populare Donețk, l-a descris pe Timcenko drept proprietarul Redut. Sursele rusești, atât apropiate Kremlinului, cât și opuse puterii de la Moscova, asociază gruparea Redut Ministerului Apărării.

Are și Gazprom propriile trupe?

În februarie 2023, serviciul secret ucrainean a fost primul care a vorbit despre o presupusă înființare a propriei forțe de mercenari a companiei de stat Gazprom. Kievul s-a bazat pe informația că premierul rus Mihail Mișustin a permis companiei energetice să își creeze o firmă privată de securitate. Ulterior, faptul a fost confirmat chiar de Prigojin.

Potrivit unor surse Financial Times, compania de stat a început să recruteze „voluntari” pentru război în august anul trecut, înregimentându-i în trupele Potok și Fakel. Ziarul britanic a mai aflat că angajaților unei filiale Gazprom din centrul Rusiei li s-a comunicat că două persoane trebuie să se ofere voluntar pentru război. „Au spus: Gazprom vă va înarma, vă vom plăti mai mulți bani decât primesc soldații din armată”, a povestit un participant la discuție. Gazprom ar fi făcut astfel de recrutări și în Siberia - șase bărbați au fost trimiși de acolo la Soledar, în Donbas, cu contracte pe trei luni, iar un alt grup la Bahmut, pentru șase luni.

În ciuda faptului că existența armatelor private este oficial interzisă în Rusia, implicarea acestora în război a fost recunoscută chiar de instanțe judecătorești: în regiunea Belgorod, unui inculpat i-a fost redusă o pedeapsă pe motiv că a luptat ca membru Redut în Ucraina.

Într-un videoclip lansat în aprilie anul acesta, un prizonier de război rus s-a prezentat drept Alexander Tkacenko din Orenburg. Pe pagina sa de pe rețeaua de socializare rusă VKontakte apărea că omul lucrează la Gazprom, conform serviciului rusesc al BBC. A fost găsit și un necrolog pentru un rus mort în război, unde luase parte în calitate de combatant în unitatea Potok. În decembrie anul trecut, chiar televiziunea de stat din Rusia a relatat despre „voluntarii din batalionul Fakel” aflați în serviciu de luptă la sud de Donețk.

În aprilie, șeful Grupului Wagner, Prigojin, critica trupele pe care Gazprom le trimite la război, acuzând lipsa de pregătire, absența echipamentului și conducerea lor deficientă. În luna mai, pe canalele Telegram a apărut un videoclip cu militari care i se adresau președintelui Vladimir Putin în calitate de membri Potok.

Nu există informații precise cu privire la puterea grupărilor finanțate de Gazprom. Influența lor pe câmpul de luptă a fost descrisă ca fiind nesemnificativă de către un fost oficial rus de rang înalt, care a vorbit cu Financial Times. Wall Street Journal a estimat numărul lor la „câteva mii de oameni”. Pentru comparație, conform serviciilor de informații din Marea Britanie și Statele Unite, Wagner ar fi dispus în Ucraina de 50.000 de combatanți. Dintre aceștia, până la 40.000 fuseseră recrutați din spatele gratiilor.

De ce atâtea armate private?

Pavel Lusin, expert în politica externă și de apărare a Rusiei, consideră că Redut și celelalte companii militare nu sunt în întregime private, ci au legături strânse cu Ministerul Apărării: „Mercenarii au fost utilizați inițial de Rusia în trei scopuri principale - pentru a compensa slăbiciunile armatei regulate, pentru a putea opera în afara sistemului birocratic și a procedurilor administrative și pentru a proteja politicul și conducerea militară de responsabilitate”. Aceste grupări de voluntari au făcut posibilă ocolirea restricțiilor impuse forțelor armate regulate.

Alți experți, printre care Mark Galeotti, fondatorul firmei de consultanță strategică Mayak Intelligence, apreciază că astfel au putut fi recrutați cât mai mulți combatanți pentru război fără a se efectua mobilizări.

Un fost înalt oficial rus a relatat pentru Financial Times că „există numeroase forme de ordine de recrutare a voluntarilor, de la organisme publice până la entități private bogate, care au suficienți bani pentru a mobiliza oamenii”. Finanțarea unor astfel de structuri este o modalitate prin care oligarhii și corporațiile își demonstrează loialitatea față de Kremlin, potrivit sursei citate.

Acest lucru se potrivește cu ceea ce relatează Olga Romanova, șefa din exil a organizației neguvernamentale Rus Sidiașciaia („Rusia în spatele gratiilor”): în septembrie 2022, Putin ar fi transmis participanților la o întâlnire privată cu mediul de afaceri să finanțeze trimiterea de voluntari în Ucraina. Astfel de recrutări, de fapt niște mobilizări ascunse, au făcut ca granița dintre trupele de mercenari, „voluntari” și armata regulată să fi fost complet estompată în războiul din Ucraina, conchide Meduza.