O relaţie specială

Henry Kissinger, figură importantă a diplomației americane, s-a plâns de zeci de ani cu privire la lipsa de unitate a europenilor. "Ce număr de telefon ar trebui să sun dacă vreau să vorbesc cu Europa?", se întreba Kissinger acum ceva vreme. Astăzi, nici un politician american nu îşi mai pune această întrebare. Numărul de telefon al Europei este numărul de telefon al Angelei Merkel. Ce ironie a istoriei că serviciile secrete americane au spionat tocmai acest număr de telefon.

Cancelara germană a iertat guvernul de la Washington, deoarece ii plac americanii, cu optimismul şi felul lor prietenos de a fi. Merkel nu a uitat nici că, decenii la rând, America a fost un garant al libertăţii și democrației, iar fără sprijinul Washingtonului, n-ar fi existat Reunificarea.

La rândul lor, americanii o plac şi ei pe Angela Merkel. Aprecierea de care se bucură şefa cancelariei federale este determinată mai ales de soliditatea economiei germane. În patria capitalismului, ceea ce contează sunt banii. Multă lume se întreabă: cum a reuşit Merkel să facă în aşa fel încât criza din 2008 şi 2009, să nu lovească aproape deloc Germania? Cum reuşeşte guvernul condus de ea să nu cheltuiască mai mult decât încasează?

În cadrul discuţiilor cu politicienii americani, cancelara vorbeşte despre succesul sistemului de învățământ german, infrastructura bună a ţării ei şi despre activitatea clasei de mijloc. Angelei Merkel nu i-ar veni niciodată ideea de a atribui o parte din aceste succese ei însăşi - spre deosebire de unul ca Donald Trump, care ar reacționa diferit.

Cancelarei îi place America, însă, dacă ar fi politician american, ea nu ar avea nicio şansă de a ieşi în evidenţă în Statele Unite. Îi lipseşte elementul de "vedetă", talentul retoric, zâmbetul de învingător, strălucirea unui tip ca Barack Obama. "Charisma nu rezolvă problemele", ar fi declarat, sec, Angela Merkel, referindu-se la preşedintele american. Cancelara germană nu are o slăbiciune deosebită pentru politicieni care pretind că pot face minuni, fie ei şi locatari ai Casei Albe.

Întâlnire rece

Relaţia ei cu Obama nu a fost niciodată foarte cordială. Întâlnirile între cei doi lideri au fost fără îndoială reci şi au rămas astfel chiar şi după ce preşedintele american i-a oferit cancelarei Medalia pentru Libertate - cea mai importantă distincţie civilă americană. În schimb, Obama nu a părut deranjat de această relaţie distantă, el nefiind genul de om care să bată pe umăr pentru a cere atenţie.

Acest lucru se aplică şi în relaţia cu Vladimir Putin. Cu siguranţa, lui Obama nu îi este uşor să "traducă" ce este în sufletul rusului. Merkel se descurcă mai bine, atât cu Putin, cât şi cu Obama.

Un statistician a descoperit că, în 2014, Merkel a vorbit peste 110 ore la telefon cu Putin. În schimb, Obama pare de fiecare dată copleşit, când trebuie să negocieze ceva cu şeful de la Kremlin.

Probleme europene

Doar puţini americani ştiu că Merkel vorbeşte ruseşte şi că pe biroul ei este aşezat un tablou cu Ecaterina cea Mare, împărăteasa Rusiei.

Când este vorba despre Rusia, Obama are încredere în Merkel, motiv pentru care, în ultimii ani, "problemele europene" au fost lăsate în seama acesteia. Aşa se face că şefa cabinetului berlinez negociază deseori cu Putin, eliberează Ucraina, salvează economia greacă sau coordonează fluxurile de refugiaţi.

În ultimii 10 ani, Angela Merkel a reuşit cumva să ţină piept crizelor de pe continentul european. Cei mai mulţi americani s-au obişnuit cu ea, motiv pentru care îşi doresc să rămână cancelară mult timp de acum înainte.