Angela Merkel - 10 ani la conducerea Guvernului
22 noiembrie 2015
Uneori îşi surprinde atât prietenii cât şi duşmanii. În vara anului 2015, valuri de refugiaţi din Orientul Mijlociu, Afica şi din Balcani au luat calea Germaniei. Nu mii, nu zeci de mii, ci sute de mii. Când multe ţări cochetau cu ideea de a-şi închide graniţele, Angela Merkel a uimit cu o declaraţie: "Dreptul la azil este nelimitat!" Merkel cea prudentă a acţionat. Brusc şi împotriva tuturor aşteptărilor. De-atunci încoace domneşte întrebarea: Oare ştie ce face?
Nu se poate spune că Angela Merkel guvernează în vremuri paşnice. Criza refugiaţilor este cea mai mare provocare de până acum căreia i se adaugă, mai nou, şi ameninţarea teroristă. "Ştim că libertatea noastră e mai puternică decât orice teroare. Permiteţi-ne să le răspundem teroriştilor trăind cu încredere valorile noastre şi consolidând aceste valori în întreaga Europă. Acum mai mult ca oricând", a afirmat şefa executivului german după atentatele de la Paris.
De-a lungul vremii, Merkel a fost supusă mai multor teste. În 2013, la Sankt Petersburg, a fost la un pas de o ambuscadă politică: la inaugurarea unei expoziţii cu obiecte de "artă furată", preşedintele Vladimir Putin a vrut să-i retragă discursul - în ciuda protocolului anterior încheiat. Cancelara a ameninţat cu scurtarea vizitei în Rusia. Putin s-a dat bătut. O victorie pentru Merkel şi o dovadă a faptului că ştie să se impună.
Reţeta sucesului
Cu totul alte calităţi a demonstrat în cazul scandalului NSA (National Security Agency). Cel mai de nădejde aliat, SUA, şi-ar fi spionat prietenii germani. Reacţia cancelarei Angela Merkel: "Spionaj între prieteni nu există! Războiul Rece s-a sfârşit."
De regulă, Merkel reacţionează cu reţinere şi îşi exprimă indignarea prin intermediul purtătorului său de cuvânt. "Ea ponderează toate temele controversate", spune istoricul Edgar Wolfrum. Analizează problema, iar la sfârşit majoritatea îi împărtăşeşte părerea. Un stil politic pe care criticii îl numesc "merkeln" (a "merkeliza"). Un stil care-i aduce deopotrivă respectul şi dispreţul multora.
Merkel îşi demonstrează duritatea pe scena europeană. Începând din 2008, cancelara este solicitată mai ales în situaţii de criză. Grecia a fost în prag de colaps, iar ea a încercat să salveze moneda euro: "Din 2010 le tot spun politicienilor germani că Grecia va rămâne stat membru al comunităţii monetare. Fundamentele politicii noastre, ale principiilor noastre sunt aceleaşi: eforturi proprii şi, de partea cealaltă, solidaritate." Deşi la Atena, de fapt în toată Europa de Sud-Est, nu era neapărat bine să pomeneşti ceva de cancelara Republicii Federale, susţinerea internaţională a politicii euro a predominat.
Universul lui Merkel: Cifre, date, fapte
Pentru a o înţelege pe Merkel, trebuie să-i cunoşti rădăcinile. Cine a fost şi cine a devenit. Niciun politician din istoria modernă a Germaniei n-a fost atât de subestimat ca fata pastorului protestant dintr-o regiune est-germană. Merkel nu este o misionară. Principala ei caracteristică este pragmatismul.
Şi are capacitatea de a-şi revizui mereu poziţia. După catastrofa nucleară de la Fukushima, dintr-o susţinătoare a energiei atomice a devenit o adversară a acesteia. Şi nu i-a dăunat deloc. Dimpotrivă, Merkel a arătat că s-a emancipat: din "fata lui Kohl" s-a transformat în "Mutti" (mămica). Pe scurt: cancelara ştie să ţină în frâu atât partidul cât şi guvernul.
Târziu şi întâmplător
Angela Merkel a intrat târziu în politică. Mai degrabă întâmplător decât planificat. Ca adjunctă a purtătorului de cuvânt al ultimului premier RDG-ist, Lothar de Maizière, tinerei - pe atunci în vârstă în 35 de ani - i s-a oferit şansa să-şi folosească talentul organizatoric şi capacitatea de comunicare. Intrase de curând în Uniunea Creştin-Democrată (CDU). Era harnică, dar a devenit şi ambiţioasă.
În 1994, sub cancelarul Helmut Kohl, a fost numită ministru al mediului. Tot în responsabilitatea sa intra şi securitatea reactoarelor. Un sector important şi adecvat politicienei de profesie fizician. În chestiunea, încă disputată, a deşeurilor radioactive, Merkel a respins orice compromis: energia nucleară este controlabilă şi nu are alternativă. Până la catastrofa de la Fukushima.
În 1998, când a pierdut Kohl alegerile, Uniunea Creştin-Democrată a avut un şoc. Nu şi Angela Merkel care a întrezărit şansa de a-şi consolida poziţia în partid. Wolfgang Schäuble, noul preşedinte al CDU, i-a oferit funcţia de secretar general al formaţiunii. "Important e să facem valuri", era noul ei crez. După scandalul donaţiilor, în centrul căruia s-au aflat Kohl şi Schäuble, Merkel a iniţiat prăbuşirea morală a vechiului cancelar.
Un capitol deschis
În aprilie 2000, Angela Merkel a devenit noul preşedinte al CDU. La alegerile legislative din 2005 a fost candidatul principal al creştin-democraţilor. A devenit primul cancelar de sex feminin din istoria ţării.
De 15 ani se află la conducerea CDU, de zece ani la cea a guvernului. Anul acesta, soarta sa politică s-ar putea decide. Merkel şi-a asigurat locul în manualele de istorie; perioada sa la guvernare a devenit o eră. Cu toate acestea, politica în domeniul migraţiei va fi hotărâtoare pentru felul în care se va despărţi de cancelaria federală.