Analiză: București-Ankara: Există și divergențe?

Șeful diplomației turce, Hakan Fidan, aflat într-un turneu prin regiune, a avut la București o discuție de câteva ore cu Luminița Odobescu, ministra de resort din România, asupra temelor comune care țin de relația bilaterală, dar și de securitatea regiunii.

Odobescu a vorbit despre relația „excelentă” dintre Ankara și București, inclusiv din punct de vedere economic, fiindcă Turcia este principalul partener comercial al României din afara UE iar România este țara cea mai importantă din Balcani în ecuația economică a Turciei. Pentru prima dată în ultimii doi ani, schimburile comerciale bilaterale au depășit 10 miliarde de dolari, a precizat ministrul Hakan Fidan, a cărui prognoză arată o creștere a acestor schimburi la 15 miliarde de dolari în următorii ani.

Luminița Odobescu a aplaudat la rândul ei perspectivele economice ale celor două state, dar a adăugat că potențialul este mai mare și că sunt zone economice „nefructificate” de Ankara și București, cum ar fi, de pildă, sectorul energetic. Turcia și România au semnat în 2004 un Memorandum de înțelegere pentru construirea unui cablu electric submarin între cele două state pe o distanță de 400 de kilometri, cu o putere instalată de 800 MW, iar studiile făcute de cele două părți au demonstrat că nu există niciun fel de probleme pentru exportul-importul de electricitate. Cele două state puteau ulterior să exporte mai departe energia primită, dacă nu aveau nevoie de ea în rețeaua națională, dar pe parcurs Ankara a abandonat ideea. 

Potențialul nefolosit de cele două state în domeniul energetic, amintit de Luminița Odobescu, nu pare să fie deocamdată de interes pentru Ankara. Turcia se alimentează deocamdată cu gaz azer, rusesc, din regiunea kurdă a Irakului și chiar din Iran. În plus, rușii derulează proiecte importante în Turcia iar în primăvara anului trecut a fost inaugurată în sudul țării, la Akkuyu, prima centrală nucleară turcească, construită de compania de stat rusă pentru energie nucleară Rosatom.  

Este vorba despre aceeași companie care controlează centrala nucleară Zaporojie, ocupată de Rusia în sud-estul Ucrainei, dar în mod ciudat întreprinderea rusească nu este supusă sancţiunilor pentru implicarea sa în război. Rosatom este cel mai mare furnizor de combustibil şi tehnologie nucleară din lume iar primul său proiect din Turcia este de 20 de miliarde de dolari pentru patru reactoare. Doar primul reactor a fost lansat anul trecut, dar rușii se grăbesc să le termine pe toate patru cât mai repede.

Centrala rusească din sudul Turciei este un „proiect strategic” ruso-turc, potrivit celor declarate de Recep Tayyip Erdogan și Vladimir Putin. Când va fi gata, centrala de pe coasta Mediteranei va furniza 10% din necesarul de electricitate al Turciei. Între timp, guvernul de la Ankara se pregătește să înceapă construcția celei de-a doua centrale nucleare, de data aceasta pe malul Mării Negre, la Sinop, într-un proiect ingineresc la care participă alături de Rusia și Coreea de Sud.

Deci, Turcia nu pare deocamdată interesată de proiecte energetice comune cu România, așa că ministrul turc de Externe a trecut peste nemulțumirea Bucureștiului în acest domeniu și a anunțat că cele două state vor semna curând o Declarație politică. Hakan Fidan a subliniat în acest context că baza relației dintre Turcia și România este formată din încrederea reciprocă, vecinătatea la Marea Neagră și Parteneriatul Strategic. Pe această axă a încrederii, șeful diplomației turce a inclus participarea țării sale cu avioane F-16 la zborurile de supraveghere de deasupra României, așa-numita poliție aeriană a NATO, cooperarea militară și impulsul pe care Turcia vrea să-l dea industriei de apărare din România, plus noile dotări cu drone Bayraktar pe care le-a comandat Bucureștiul anul trecut. 

Un alt subiect în care România și Turcia nu sunt neapărat de acord este legat de Convenția de la Montreux, care nu permite navelor NATO să rămână în Marea Neagră mai mult de 21 de zile. Convenția este datată din 1936 și îi dă Turciei cheile intrării în Marea Neagră. Mai multe state NATO, între care marile puteri în frunte cu Statele Unite, insistă pentru schimbarea textului Convenției în favoarea asigurării prezenței navelor lor militare în Marea Neagră. România, chiar dacă nu a făcut declarații publice în acest sens, ar fi una dintre marile beneficiare ale deschiderii Strâmtorilor pentru navele Alianței Nord Atlantice. Ministrul turc de Externe a explicat ferm la București că țara sa aplică meticulos Convenția și că nu există nicio posibilitate de modificare a acesteia. 

Hakan Fidan a scos în evidență situația umanitară din Gaza, punând în același timp Israelul la colț. România și Turcia nu sunt pe aceeași lungime de undă nici în acest caz, dar axa Turcia-România are potențial de creștere. În fond, Turcia este de multă vreme cel mai important aliat la Marea Neagră, de care Bucureștiul are nevoie să rămână aproape, mai ales pe fondul fragilizării avansate a sistemului internațional.

Turcia are propriile ei interese în Marea Neagră, dar ele nu afectează România. Sigur, Bucureștiul încă speră să convingă Ankara și Sofia să construiască împreună o flotă comună a NATO la Pontul Euxin. Turcia se consideră însă o putere regională, care și-ar dori probabil să surclaseze Rusia la Marea Neagră, fără să o supere.