Anevoioasa revenire a Norvegiei la normalitate

În tot răul este şi un bine, crede premierul norvegian Jens Stoltenberg. Convingerea liderului social democrat este expresia doliului pe care, împreună cu conaţionalii săi, îl poartă încă adînc în suflet la o lună după atentatul de la Oslo şi masacrul de pe insula Utöya, comise de Anders Behring Breivik.

Aceeaşi formulă titrează un amplu interviu acordat de Stoltenberg, publicat simultan în cotidianul AFTENPOSTEN şi ziarul DIE WELT, devenind astfel expresia unei încrederi în viitor. Am văzut că poporul se ridică spre a-şi apăra valorile fundamentale. Faptul că oamenii ies cu toţii în stradă, manifestîndu-şi empatia, căldura umană dar şi grijile, este dovada unei puternice forţe interioare, sprijinind o Norvegie deschisă şi democratică, o ţară în care nimeni nu are de ce să se teamă şi în care fiecare îşi poate exprima opiniile.

Acest răspuns dat de Stoltenberg întrebării dacă există două Norvegii - una înainte de 22 iulie şi alta după fatidica zi - are rezonanţe programatice, de moment şi de durată.

Ceremoniile oficiale de comemorare s-au desfăşurat sîmbătă pe însîngerata insulă Utöya, apoi duminică la Oslo, în prezenţa familiei regale, a membrilor guvernului, a familiilor celor ale căror vieţi au fost secerate în atentatul din capitală şi în masacrul comis pe odinioară atît de idilicul petic de pămînt din fiordul norvegian.

Revenirea pe insulă a supravieţuitorilor tragediei ca şi a familiilor celor ucişi de Breivik a avut o dublă componentă: psihică şi politică. A fost începutul unui dureros dar necesar travaliu de confruntare cu traumele celor întîmplate în urmă cu o lună, dar şi cel al revenirii la normalitate prin continuarea, încă mai fermă şi convingătoare, a apărării valorilor dragi social-democraţiei.

Deşi Norvegia se află în plină campanie electorală - la 12 septembrie sunt programate alegeri parlamentare - discursurile sunt în general lipsite de obişnuitele şi văditele componente politice. În schimb, ele sunt dominate de articularea, cu maximă precauţie şi prudenţă, conform unor recomandări explicite făcute de analişti ai limbajului, a valorilor etice şi morale, apte să asigure coeziunea întregii societăţii.

Observatorii constată că vajnica ţară scandinavă se află încă într-o stare de crispare, în urma şocului provocat de atrocele fapte ale extremistului de dreapta Breivik. Faptul că el a făcut parte din aşa numitul Partid al Progresului, deţine şi în context electoral un potenţial exploziv. Siv Jensen, liderul formaţiunii, nu conteneşte să susţină că niciunul din membrii acestui partid populist şi xenofob nu-şi aminteşte de autorul atentatului de la Oslo şi a masacrului de pe insula Utöya.

În decenta, calma şi reculeasa atmosferă electorală, aflată la antipodul campaniilor precedente, mulate pe un agresiv tipar american, chestiunea responsabilităţii, a culpei pentru tragedia de la 22 iulie, este tranşant elucidată de actualul premier: Există un singur vinovat pentru cele întîmplate – acesta este făptaşul. Toate încercările de a arunca o parte din vină pe umerii altora, echivalează cu o tentativă de a diminua răspunderea ce-i incumbă doar lui. Nu trebuie să uităm niciodată că făptaşul este cel care poartă vina şi răspunderea pentru toate vieţile curmate.

Autor: Rodica Binder /dpa; afpf
Redactor: Robert Schwartz