Analiză: Ambițiile Evgheniei Guțul și strategiile Moscovei

Dacă compari agitația ei cu marile drame și catastrofe din preajma noastră, ai zice că e o trepidație nesemnificativă, o figurație nici măcar de plan secund, o mică tresă într-un peisaj monoton, lipsit de relief, un vârf de dună în Sahara.

Există însă tehnici prin care un element periferic și mediocru poate fi transformat într-un ditamai bau-bau, totul e să știi să îndrepți spotul de lumină mediatic asupra personajului în cauză dintr-un unghi care l-ar face să proiecteze pe zid o umbră uriașă, disproporționată în raport cu dimensiunile sale reale.

O sfidare pe față a Chișinăului

După fotografia cu Putin, la „festivalul tineretului” de la Soci, din martie, bașcana Guțul a avut câteva vizite la Moscova, unde s-a întâlnit cu funcționari din administrația rusă, cu tot felul de șefi din teritoriu, a dat interviuri. A făcut declarații sfidătoare la adresa Chișinăului, a pretins că găgăuzii și chiar majoritatea cetățenilor Republicii Moldova sunt împotriva aderării la Uniunea Europeană, că vor relații privilegiate cu Rusia, a amenințat cu obstrucții în cazul în care Republica Moldova s-ar uni cu România, după ce premierul Marcel Ciolacu de la București a declarat că a fost mereu adeptul regăsirii românilor de pe cele două maluri ale Prutului în același stat.

Evghenia Guțul semnează la Moscova acorduri cu o bancă suspectă, controlată de guvernul rus (dar ce nu controlează guvernul rus?), prin care locuitorii din regiunea găgăuză vor putea efectua plăți și primi alocații de pensie de la Moscova pe niște carduri „MIR” – o modalitate pentru Putin de a cumpăra loialitatea oamenilor din zonă, în perspectiva alegerilor prezidențiale și a referendumului de aderare la Uniunea Europeană (interesant ce spune Banca Națională a Moldovei în această chestiune).

Evghenia Guțul a declarat că ar putea să candideze la președinția Republicii Moldova și se revoltă că Maia Sandu și alți demnitari de la Chișinău o ignoră, că-i știrbesc onoarea și demnitatea, plasând-o în sintagme de genul: „grup criminal organizat”, „finanțare electorală ilegală”, „agent al subminării integrității Republicii Moldova” etc.

Bașcana Guțul vrea legitimitate, vrea să stea la masa guvernului, așa cum au stat predecesorii săi, care nu au strălucit nici ei prin fidelitate față de Republica Moldova, pur și simplu guvernările de dinainte erau mai cinice, mai tranzacționiste și contextul internațional mai calm, mai pașnic, mai puțin sângeros.

Aliații Rusiei în Republica Moldova

Sunt mulți, poartă nume diferite, îi găsești nu doar la vârful conducerii politice de la Comrat, ci și la Chișinău, cuibăriți în structurile statului. Generic vorbind, se poate spune că „alații” lui Putin sunt imoralitatea, vanitatea, nesimțirea, ignoranța, reaua-voință, duplicitatea, orbirea voluntară, lăcomia, corupția, atrofierea sentimentului de solidaritate cu semenii aflați la ananghie. Până la urmă, succesul operațiunii de înfeudare, desfășurată de ruși în spațiile post-sovietice ocupate sau pe care le țintesc în revanșa lor împotriva Occidentului, este disponibilitatea unor persoane să joace rolul de unelte ale barbariei.

Ca autoritate locală, la Comrat, poți avea diverse dezacorduri cu puterea centrală, acestea se rezolvă în cadrul constituțional existent. Dar când te afli în proximitatea unui război și nu vezi, nu recunoști această oroare, când măcelărirea unei țări, omorârea populației civile, a mamelor și pruncilor nevinovați nu trezește în tine, bărbat sau femeie, politician sau cetățean simplu, niciun zvâcnet de revoltă și compasiune față de victime, înseamnă că ai o mare problemă cu umanitatea ta, înseamnă să te plasezi de partea răului și a morții.

Separatismul în floare

Într-un an electoral cu mize enorme, separatismul găgăuz alimentat de Rusia este o amenințare reală pentru Republica Moldova. Activitățile subversive ale rușilor vizează întreg teritoriul Basarabiei, dar spre deosebire de situația din Transnistria, statutul legal pe care îl are Autonomia Găgăuză în cadrul Republicii Moldova oferă Moscovei posibilitatea să joace „cartea democratică”, instigându-i pe găgăuzi la separatism și obstrucție la adresa autorităților centrale de la Chișinău. Așa cum s-a văzut și cu protestele organizate de Șor în timpul vizitelor președintei Maia Sandu la Comrat din ultima vreme. Aceste „trupe de șoc” pot fi mobilizate din nou, la ordin.

În cei 33 de ani de independență, Republica Moldova în criză de identitate și cu instituții slabe, nu s-a îngrijit să integreze cu adevărat regiunea găgăuză, i-a permis să-și construiască propria ideologie, să „chiftească în sucul ei”, cum se spune. A lăsat câmp liber agenților Rusiei, germenii separatismului au crescut în voie și acum încep să dea roade.

„Dacă n-au fost condamnați, sunt nevinovați”

Problemele s-au agravat din cauza justiției care nu-și face datoria, se mișcă extrem de lent. A fost dat uitării dosarul privind finanțarea campaniei electorale a Evgheniei Guțul de către gruparea lui Șor. În aceste condiții, de ce n-ar crește ambițiile bașcanei, de ce n-ar vrea să candideze la funcția de președinte al Republicii Moldova?

De vreme ce activitățile subversive ale politicienilor pro-ruși nu și-au primit pedeapsa cuvenită, Guțul, Șor, Tauber, Dodon și alții ca ei se vor manifesta nestingherit, vor merge la Moscova după instrucțiuni, vor isteriza populația, vor pune în aplicare scenariile războiului hibrid. Dodon, de pildă, inculpat într-un dosar de trădare de patrie, a fost recent reales în fruntea Partidului Socialiștilor, numele său apare în sondaje de opinie, este văzut de unii moldoveni ca un potențial prezidențiabil.

Nu poți rezolva tensiunile din autonomia găgăuză doar prin vizite în teritoriu și întâlniri cu cei care te acceptă, deși și acestea sunt importante. Până când activitățile de subminare a ordinii constituționale, imputate politicienilor utilizați de Moscova, nu vor fi sancționate, separatismul va zdruncina Republica Moldova, va oferi prilejuri și pretexte ingerințelor rusești. Poporul judecă simplu: dacă n-au fost judecați și condamnați, înseamnă că sunt nevinovați.

În acest moment, justiția impotentă, nereformată, blazată este cel mai mare inamic al Republicii Moldova, este groparul integrării europene.