Analiză: Până unde se poate încrede România în Turcia?

Sunt primele achiziții militare pe care România le face din Turcia în cadrul Parteneriatului Strategic încheiat de cele două state în decembrie 2011, parteneriat care nu a funcționat fără cusur, pe fondul balansului pe care Ankara l-a făcut în ultimii zece ani între Rusia și Occident. Cea mai mare breșă în acest aranjament strategic dintre România și Turcia a fost în 2016, când Ankara a refuzat ideea Bucureștiului de a înființa o flotă comună NATO sub egida Comandamentului Maritim Aliat, sau când a oprit pe termen nelimitat operațiunea Black Sea Harmony pentru descurajarea amenințărilor asimetrice din regiunea Mării Negre, pe care tot ea o inițiase. 

Din punct de vedere strategic, Turcia este însă văzută adesea de oficiali din zona apărării ca cel mai important aliat al României, după Statele Unite ale Americii: poziția geografică, lungimea litoralului la Marea Neagră, stăpânirea Strâmtorilor Bosfor și Dardanele, forța militară, rivalitatea istorică ruso-turcă în regiunea pontică și amănuntul de neuitat pentru București că Ankara a fost prima susținătoare a României în drumul ei spre NATO sunt argumente esențiale pentru această ecuație. În plus, Turcia este cel mai mare partener comercial al României din afara Uniunii Europene și al cincilea la nivel global, invers România este un partener comercial important pentru Turcia, situându-se pe locul al 15-lea la export și pe locul 17 la import.

Interesul Ankarei de a-și recupera influența la Marea Neagră este considerat adesea la București mai important decât dependența energetică a Ankarei față de Moscova, pe care încearcă destul de timid să o compenseze prin importurile de gaze și petrol dinspre Orientul Mijlociu, dar mai ales dinspre Azerbaidjan, țară pe care o definește prin conceptul o națiune-două state. 

Invazia rusă din Ucraina a accentuat însă ambivalența Turciei, care nu aderă la sancțiunile internaționale împotriva Rusiei, dar care ajută Kievul, inclusiv prin construirea unei fabrici pe teritoriul ucrainean care să producă dronele Bayraktar atât de utile în apărarea acestei țări. Șeful companiei turcești, Selçuk Bayraktar, cel care în conflictul din Ucraina a schimbat felul în care se duce războiul, a vorbit despre „datoria morală” a țării sale de a-i ajuta pe ucraineni. Căsătorit cu fiica cea mică a lui Recep Tayyip Erdogan, Selçuk Bayraktar ar avea toate șansele să intre în politică și să devină urmașul actualului președinte, dacă acesta câștigă scrutinul de peste două săptămâni. 

Ginerele lui Erdogan a negat aceste speculații, mai ales că alegerile din 14 mai sunt pe muchie de cuțit, iar opoziția formată din șase partide are un singur candidat la președinție, pe Kemal Kiliçdaroglu. Ultimele date ale sondajelor arată că procentele lui Kiliçdaroglu variază între 43% și 48%, iar cele ale lui Erdogan între 39% și 44%. Recent, președintele turc și-a anulat mai multe apariții publice din cauza unor probleme de sănătate, dar complicațiile cursei electorale, în ceea ce-l privește, vin mai ales dinspre economie, fiindcă inflația oficială este de 50%, în vreme ce prețurile produselor alimentare au crescu de la 100% la peste 200%, iar piața imobiliară înregistrează creșteri de 180%.

O eventuală victorie a candidatului opoziției ar putea schimba tendințele autoritariste din interior și ar duce la o apropiere a Turciei de Uniunea Europeană, dar pe plan extern vor fi menținute liniile de forță ale Ankarei cu Moscova și Beijing și nu va fi modificată politica agresivă față de Grecia și Cipru.

Pentru România, prietenia dintre Rusia și Turcia ar trebui să ridice mari semne de întrebare, în special pentru că Ankara îi dă Moscovei tot mai mult spațiu de manevră în Marea Neagră. Dincolo de conductele care traversează marea și prin care gazul rusesc ajunge în Europa, via Turcia, Recep Tayyip Erdogan vrea să construiască o nouă centrală nucleară tot cu Rusia. Locul ales este Sinop, orașul aflat la cea mai scurtă distanță față de Crimeea, și unde în perioada Războiului Rece se afla o mare bază militară NATO, azi dezafectată. Acest nou proiect nuclear al Turciei i-ar permite Rusiei să-și lărgească influența în Marea Neagră într-o perioadă în care puterea Moscovei ar trebui limitată. Jocurile strategice ale Ankarei au însă alte obiective și pot afecta echilibrul oricum precar al regiunii. România nu are nicio pârghie prin care să acționeze asupra relațiilor ruso-turce și tot ceea ce poate face este să-și conserve bunele relații cu Ankara pentru cazul limită în care ar avea nevoie de susținerea ei inclusiv din punct de vedere militar.