Analiză: De ce nu pot fi magistrații izgoniți din Paradis

Doar doi din cei nouă judecători ai Curții Constituționale (CCR) nu se bucură de pensie specială și verdictul pe care l-au dat îi avantajează pe toți magistrații, începând cu judecătorii constituționali. Legea se întoarce la Parlament, între altele fiindcă, așa cum a declarat președintele CCR, Marian Enache, „recalcularea pensiilor de serviciu aflate în plată afectează securitatea juridică în componenta de neretroactivitate a legii”. Este deci vorba doar despre pensiile magistraților, celelalte categorii de pensionări prevăzute în lege, militari, lucrători ai serviciilor secrete, polițiști și funcționari ai ministerului de Interne merg mai departe cu textul legii adoptat de Parlament la finele lunii iunie. 

Pensiile speciale costă în total statul român în jur de 2,4 miliarde de euro anual. Din care 1,8 miliarde sunt banii plătiți pensionarilor din MApN, Ministerul de Interne, servicii secrete, iar restul celor peste 10.000 de magistrați, pensionari, funcționari publici, parlamentari, personal conex din justiție. Doar în jur de 5000 sunt foști magistrați, iar pensiile lor sunt în medie de 4300 de euro pe lună.

Adoptarea legii prin care sunt tăiate pensiile speciale este un punct de inflexiune pentru România, fiindcă de această reformă depinde alocarea tranșei de 3 miliarde de euro din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) stabilit între București și Bruxelles. Termenul inițial era decembrie 2022, iar următorul este 1 septembrie, de aceea Parlamentul ar trebui să se mobilizeze într-o sesiune specială pentru a reface legea respinsă de CCR într-un fel în care să nu supere prea mult casta magistraților și să respecte cerințele Curții. În afara ofițerilor serviciilor secrete, procurorii și judecătorii formează tagma cea mai temută, așa că politicienii preferă să le facă favoruri pentru a primi la rândul lor clemență când e cazul. 

Integritatea și moralitatea nu fac mereu parte din portretul magistratului autohton, indiferent de treapta pe care se află. Există judecători și procurori profesioniști, care au curaj să se ia la trântă cu puternicii zilei sau cu mafia. Dar din tabloul statistic n-ar rezulta că ei ar fi majoritari. Marile procese de corupție sau de spălare de bani par depășite, iar în cele istorice toți cei implicați în soluționare au tras până acum de timp. Procurorii și judecătorii eșuează uneori lamentabil. Săptămâna trecută, opinia publică românească a privit consternată cum trei judecători de la Înalta Curte au achitat doi foști ofițeri de Securitate care au pregătit moartea dizidentului Gheorghe Ursu, motivându-și decizia cu teze lansate de Securitate, încă din perioada când românilor le era frică și să-i pronunțe numele. Toate dosarele istorice au fost rostogolite la nesfârșit, parcă pentru a-i salva pe cei care veneau din zona nomenclaturii comuniste sau a Securității. Probabil nu e un pattern, ci un sistem dezorganizat cu mult balast. 

Unii magistrați și-au dovedit limitele fără să ajungă în funcții importante, alții au fost promovați fiindcă știu când să fie rezonabili sau pentru că preferă să fie precauți. Există procurori și judecători ajunși în vârful ierarhiei pe seama vulnerabilităților, pentru că principiile nu sunt întotdeauna la fel de importante ca interesele. Cazurile de magistrați corupți, de procese amânate la nesfârșit, chiar dacă sunt izolate, influențează mult percepția publică. De aceea nu mai există nicio simpatie pentru procurori și judecători. În plus, se vede în bilanțuri, dar și cu ochiul liber, că magistrații nu mai au determinarea de altădată, în schimb și-au păstrat pretențiile și au pârghii prin care să-și asigure pensii și condiții favorabile.

Curtea Constituțională salvează de altfel statutul privilegiat al magistraților la sesizarea Înaltei Curți, care a prezentat o serie de argumente din care se puteau observa slăbiciunile Legii de tăiere a pensiilor speciale. Judecătorii Constituționali au fost nemulțumiți de amputările care-i amenințau pe magistrați în prezent și în viitor, așa că au retrimis punctele fragile în Parlament. 

Pe scurt, CCR nu a fost de acord:

(1) cu felul în care crește vârsta de pensionare, fiindcă noua lege viza creșterea treptată până în 2028 la 50 de ani, pentru cei care au minim 25 de ani vechime, și apoi la 60 de ani până în 2035. Judecătorii CCR au considerat, însă, că pentru persoanele născute după 1976 vârsta de pensionare crește direct la 60 de ani, fără o tranziție reală și fără „norme tranzitorii care să asigure previzibilitate și certitudine”;

(2) nici baza de calcul a pensiei de serviciu nu a fost admisă la CCR, fiindcă noua lege consideră că baza de calcul trebuie să fie 80% din veniturile celor 25 de ani de magistratură, nu din ultima lună de activitate. Această prevedere urma să se aplice abia peste 20 de ani, dar CCR consideră că „se încalcă exigențele de calitate a legii prin lipsa unor reglementări tranzitorii clare, precise și previzibile cu privire la actualizarea pensiilor de serviciu și la eliminarea creșterii cu 1% a valorii de 80% care se aplică asupra bazei de calcul a pensiei de serviciu pentru fiecare an care depășește vechimea standard de 25 de ani”;

(3) din punctul de vedere al CCR, orice recalculare a pensiilor speciale de care beneficiază magistrații „afectează securitatea juridică în componenta de neretroactivitatea legii. Securitatea juridică cere și impune o protecție a garanțiilor referitoare la conservarea dreptului care a fost dobândit prin emiterea deciziei de pensionare”;

(4) impozitarea pensiilor speciale mai mari de 4.000 de lei a fost un alt punct vulnerabil al legii, potrivit CCR;

(5) creșterea vârstei minime de la 20 la 25 de ani, deși potrivit Legii ar fi intrat în vigoare abia din 2029, duce la „încălcarea componenței instituționale a independenței justiției”.

Parlamentul va avea o mică marjă de manevră după aceste observații, iar magistrații vor rămâne cu pensiile lor speciale și nimeni nu-i poate izgoni din Paradis.