După ce judecătorii Curții Constituționale au amânat ieri pentru ședința din 2 august luarea unei decizii privind obiecția de neconstituționalitate formulată de instanța supremă în cazul legii privind pensiile speciale, e tot mai limpede că tragerea de timp pentru a încheia acest capitol nevralgic a devenit politică de stat transpartinică.
Amânarea reformei pensiilor speciale, cu trimitere directă la pensiile magistraților, este legată ombilical de amânarea reformei Justiției. La fel cum cele două legi ale Justiției, criticate de juriști și de mass-media încă din faza de proiecte, nu au făcut decât să reșapeze pe ici pe colo traumele sistemului, tot astfel legea privind eliminarea pensiilor speciale votată pe repede-nainte de Camera Deputaților, for decizional, pe 28 iunie, trage de timp pentru a încheia o dată pentru totdeauna epopeea scandaloasă a pensionarilor privilegiați. E un fapt intrigant că tocmai cei care împart dreptatea cer imperativ să se bucure în continuare de privilegii.
Practic, proiectul de lege asumat de guvern și convenit cu oficialii europeni a fost decapitat de parlamentarii PSD și PNL prin amendamente care amână aplicarea reformei pensiilor speciale în următorii cinci ani.
Magistrații și ceilalți privilegiați se pot pensiona ca și până acum la orice vârstă, cu condiția să aibă minimum 25 de ani vechime. Adică în floarea vârstei, de pe la 50 de ani, un magistrat, un comisar de poliție, un colonel de armată, un ofițer din serviciile de informații va putea pleca acasă și își va putea deschide liniștit o afacere, că doar n-o să stea toată ziua pe Facebook. Abia în 2035 vârsta de pensionare va crește la 60 de ani.
Cei aproape 200.000 de pensionari „speciali“ vor primi, ca și până acum, 80% din venitul brut și sporurile din ultima lună de muncă. Pensiile mai mari de 4000 de lei net nu vor fi impozitate cu 30%, așa cum prevedea proiectul trimis de guvern în parlament, ci cu 15%.
De ce muritorul de rând este impozitat începând de la cuantumul pensiei de 2000 de lei net? De ce, de pildă, un medic plecat din spital după vreo 40 de ani de muncă, de multe ori luptându-se cu moartea pentru pacienți, care a salvat vieți de copii bolnavi de cancer, care a stat zece ore în sala de operație pentru o intervenție pe creier, care a văzut de atâtea ori moartea cu ochii în pandemia de coronavirus nu e scutit de impozitarea pensiei până la suma de 4000 de lei net, așa cum sunt păsuiți „specialii“? Sau un profesor care și-a tocat creierii să scoată oameni din zeci de generații de elevi? Sau un ziarist, a nu se citi „lefegiu“, care și-a riscat de multe ori siguranța în fața amenințărilor venite din partea subiecților investigațiilor de presă, afaceriști corupți, politicieni corupți, doctori plagiatori, interlopi? Lista discriminărilor e lungă, cititorii o știu, de bună seamă.
Legiuitorii PSD și PNL care au votat o lege de purtat în buzunar în următorii 5 ani au motivat cu cinism că prevederile erau necesare „pentru menţinerea în activitate a celor care ar îndeplini condiţiile de pensionare, fără a destabiliza sistemul public prin ieşirea la pensie a unui număr foarte mare de angajaţi“.
Deși în faza dezbaterilor în comisii parlamentarii USR au adus obiecții proiectului de lege, votul din plenul Camerei Deputaților a fost grăitor (209 voturi pentru, 27 împotrivă şi 17 abţineri) în ceea ce privește interesele private ale clasei politice de a mai păsui tăierea privilegiilor de care se bucură „pensionarii de lux“, și n-aș spune în primul rând cei din clasa magistraților, cum în mod greșit s-a indus percepția de mai mulți ani în rândul opiniei publice. Dar cei din clasa serviciilor de informații? Dar cei din clasa polițiștilor? Dar cei din MApN?
Parlamentul a votat o lege care în următorul cincinal ar putea rămâne doar un text publicat în Monitorul Oficial. Practic, aleșii au trimis-o singuri la CCR pentru a fi declarată neconstituțională. Înalta Curte de Casație și Justiție nu a făcut decât să urmeze traseul legitim și legal.