Ţiganiada şi oraşele germane

Dacă n-ar fi fost scandalul cărnii de cal, întâlnirea preşedintelui Germaniei cu familiile victimelor asasinatelor neonaziste precum şi alte subiecte, de genul viitorului intervenţiei anti-islamiste din Mali, editorialiştii germani ar fi dedicat spaţii încă şi mai ample României.

În discuţie este în special imigrarea romilor. Cauzelor şi consecinţelor exodului lor din România, Bulgaria şi alte ţări sud-est europene li se dedică ample articole şi un editorial în numărul de marţi al cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Ziarul semnalează intenţia autorităţilor berlineze de a aborda chiar în ţările de origine ale emigranţilor problema acestui exod „al sărăciei”, cum i se spune în Germania, exod, care, potrivit Consiliului oraşelor germane, a luat proporţii fără precedent, în ultima vreme, dând tot mai mult de furcă municipalităţilor.

Conform ministrului federal de interne, Friedrich, rezolvarea chestiunii ar ţine de ţările de baştină ale noilor veniţi, deci, între altele, de România şi Bulgaria. Pe de altă parte, Oficiul federal pentru migraţiune şi refugiaţi a ţinut să scoată în evidenţă faptul că din România şi Bulgaria sosesc în Germania şi mulţi studenţi şi specialişti. Dar această ştire pozitivă, reprodusă de cotidianul din Frankfurt, nu prea pare să intereseze o mare parte a presei. Care se arată fascinată în genere de aspectele senzaţionale ale chestiunii.

Concomitent, ideologia corectitudinii politice îi determină pe mulţi comentatori să evite să spună lucrurilor pe nume. De pildă să releve clar şi fără echivoc că, în marea lor majoritate, oamenii care alcătuiesc acest exod româno-bulgar contemporan sunt romi.

Editorialul ziarului din Frankfurt condamnă această jenă. Ziarul se departajează clar şi fără echivoc de „camuflajele verbale” practicate în vest, explicând că nu putem înţelege substratul fenomenului dacă nu ştim cine sunt emigranţii cu pricina. Dacă, de pildă, nu ştim că aceşti oameni sunt nu doar extrem de „săraci, ci, totodată, în ciuda diferenţelor culturale şi religioase dintre diferitele grupuri de romi, au cu toţii o experienţă comună: s-au văzut, etnic, discriminaţi în zonele din sud-estul Europei din care provin.

Ziarul admite că această informaţie nu e nouă, că în 2005 s-a proclamat „Decada incluziunii romilor”, că Uniunea Europeană le-a cerut în 2011 ţărilor membre să elaboreze strategii de integrare a celor care au fost numiţi veacuri la rând „ţigani”. Or, aceste iniţiative, scrie ziarul conservator german, „nu s-au soldat cu rezultate palpabile”. Iar aceasta, în ciuda „discriminării pozitive a romilor introduse în anumite ţări est-europene”.

De ce? Simplu, din cauza „tentaţiei rasiste, ca instrument populist al multor politicieni”. Ceea ce, după cum pe bună dreptate evidenţiază cotidianul german, nu e o specialitate est-europeană, devreme ce au sucombat bunăoară aceleaşi ispite şi politicienii francezi.

În fine, ziarul cere să se acorde ajutor oraşelor germane şi consideră naivă speranţa unei frânări a exodului prin lansarea unor noi programe sociale în sud-estul Europei.

Pentru a identifica şi alte resorturi ale fenomenului acelaşi cotidian de dreapta forează în adâncime spre a depista în „decreţeii” lui Ceauşescu bună parte din sursele actualului exod.