"Şi aici va izbucni focul"

Patrique priveşte neîncrezător prin gardul de sârmă ghimpată. La câteva sute de metri, după de multă sârmă ghimpată, organizaţia pentru refugiaţi a ONU, UNCHR, instalează corturi. Ajutor rapid a promis deja de marţi seara guvernul elen, după ce un incendiu devastator a mistuit faimoasa tabără de refugiaţi de la Moria, de pe insula Lesbos. Ajutorul promis se lasă încă aşteptat. "Am pierdut în flăcări puţinele lucruri pe care le aveam," povesteşte Patrique. Originar din Angola, bărbatul de 42 de ani se află de 11 luni pe insula Lesbos. Pentru el este ca şi cum ar fi petrecut un an în iad.

"Guvernul trebuie să ne ajute acum. Trebuie să ne ducă la Atena, în Germania sau în altă ţară." Tabăra de corturi care se ridică acum în faţa lui nu reprezintă în mod sigur nicio soluţie pentru Patrique. "În două săptămâni situaţia se va repeta. Vor da, din nou, foc." În ţara lui, familia i-a fost urmărită şi ucisă. "Şi pe mine m-ar ucide. De aceea mă aflu aici. Am nevoie de protecţie." Protecţie nu a găsit în Grecia. "Aici nu am niciun viitor."

Fără adăpost şi fără hrană

Doar la o aruncătură de băţ sunt parcate blindatele poliţiei. Dincolo, pe mijlocul străzii către capitala insulei, Mytilini, mii de oameni sunt întinişi pe asfalt. Familii, mame cu copii mici, chiar nou-născuţi caută să se adăpostească la umbră. La mijlocul zilei soarele ridică temperaturile la peste 30 de grade. Câţiva au corturi primite de la ONG-uri. Alţii au ridicat din bambus şi frunze gigant mici colibe. Fuga şi anii petrecuţi în tabăra de la Moria i-au transformat în adevăraţi artişti în arta improvizaţiei. În ciuda miliardelor plătite de Bruxelles cu titlul de ajutor pentru guvernul elen, ei s-au obişnuit să se descurce fără ajutor.

Doi tineri joacă volei. Dintr-un furtun defect ţâşneşte apa. Oamenii aşteaptă la coadă să îşi umple sticlele de plastic. Din crengi femeile şi-au construit mături şi curăţă acum podeaua prăfuită a adăposturilor improvizate. Toalete nu există. Nevoile şi le fac sub cerul liber. Între timp, autorităţile şi voluntarii au împărţit apă potabilă. Dar lipseşte hrana. "Am mâncat astăzi un singur biscuit," povesteşte un tânăr afgan disperat.

"Armata vine la ora 14.30 şi aduce mâncare," relata o voluntară cu o seară înainte, în timp ce distribuia mâncare preparată de ea şi alte persoane particulare, în parcarea unui supermarket. "Nu există destulă mâncare pentru toată lumea. Distribuirea alimentelor nu este organizată. Nu ajunge nici pentru o masă pe zi. Ei (nota redacţiei: autorităţile greceşti) trebuie să facă ceva şi să se pună pe treabă."

Ura împotriva organizaţiilor de caritate

Situaţia este dificilă şi pentru organizaţiile de caritate. După conflictele din luna martie a acestui an, când violenţele localnicilor i-au vizat pe angajaţii NGO-urilor şi pe jurnalişti, mulţi au părăsit insula. Presiunile au crescut sesizabil şi faţă de organizaţia "Medici fără frontiere". Recent, autorităţile locale au închis o clinică COVID dedicată refugiaţilor, pe care "Medici fără frontiere" o ridicase în apropierea taberei de refugiaţi. În plus, orgnizaţia a fost amendată cu 35.000 de euro. Motivul? Clinica s-ar afla într-o zonă industrială..

După incendiu, situaţia a devenit extrem de critică, explică Faris Al Jawad de la "Medici fără frontiere". "Exact acum au oamenii nevoie de noi. Sunt dependenţi de noi." De teama unor intervenţii din partea localnicilor se impune o atenţie sporită. "Acum trebuie să aflăm care sunt problemele principale. Oamenii sunt împrăştiaţi peste tot. Angajaţii noştrii merg peste tot, îi abordează pe oameni şi le explică faptul că avem o clinică funcţională". Dar chiar şi acum contactul cu localnicii este dificil: "În urmă cu cinci minute, în spatele clinicii a venit un localnic pe motocicletă şi a ţipat la noi."

Germania ar trebui să preia refugiaţi

Erik Marquardt, euro-parlamentar ecologist, nu are niciun fel de înţelegere pentru astfel de accese de ură. El ştie însă că Europa cere prea mult de la localnicii de pe Lesbos. "Îmi amintesc foarte bine de anul 2015, când aici populaţia era dispusă să ajute. Atunci am constatat că este nevoie de structuri, la care nu ne gândisem anterior, pentru a fi pregătiţi pentru astfel de situaţii.." Acum, după ce a vizitat de mai multe ori Lesbos, situaţia este diferită:  "UE nu a reuşit să elaboreze un sistem, care să garanteze adăposturi, cursuri şcolare, alimentarea cu hrană sau protecţie împotriva incendiilor." Numai astfel a fost posibil ca focul pus de unii indivizi să distrugă total cea mai mare tabără de refugiaţi din Europa. Pentru euro-parlamentar, politiciienii au înregistrat un mare eşec. "I-am transformat pe oameni în victime, la graniţele UE."

După catrastrofa de la Moria, politicianul îşi propune acum să ajute structural şi sustenabil. Ridicarea unei noi tabere pe Lesbos ar însemna practic repetarea problemei actuale. "Trebuie acum să câştigăm ceva timp, pentru ca oamenii să nu mai sufere. În această perioadă trebuie identificate soluţii politice, dar pe baza unei analize, care să arate că taberele supra-aglomerate de la graniţele externe duc mereu la catastrofe." Propunerea lui pentru a oferi ajutor imediat vizează navele care, din cauza pandemiei, nu au nicio utiilitate. "Există multe vase de croazieră care sunt nefolosite de luni bune, care ar putea fi închiriate şi pentru care s-ar putea elabora un concept de igienă. Am putea avea astfel chiar de mâine mai multe mii de camere cu posibilitatea de carantinare."

În această perioadă, statele comunitare ar putea conştientiza, în sfârşit, că sunt responsabile, inclusiv Republica Federală care deţine în acest moment preşedinţia în termen a UE. "Nu putem să căutăm o soluţie europeană şi să menţinem în paralel problema europeană. Guvernul a stabilit în Acordul de Guvernare să accepte 180.000 până la 200.000 de persoane pe an. De doi ani nu reuşeşte să îşi îndeplinească responsabilitatea asumată. Anul trecut au fost înregistrate doar 139.000 de solicitări de azil, iar anul acesta chiar mai puţine. Chiar dacă i-ar primi pe toţi cei 27.000 de refugiaţi aflaţi acum pe insula elenă, volumul auto-impus de coaliţia de la Berlin nu ar fi nici pe departe atins."