Întâlnirea Trump-Putin, din perspectivă românească

Are România ceva particular de așteptat de la întâlnirea dintre Donald Trump și Vladimir Putin? Ținând seama de alertele interne privitoare la iminenta amenințare rusească, am spune că da. Și totuși. Un lucru cu care adversarii (și uneori nici prietenii) președintelui american nu se împacă este că pare a fi un om al păcii, în ciuda unei retorici pe alocuri înșelătoare. Modul spectaculos și paradoxal în care a administrat relația cu Coreea de Nord, dar și aparentele schimbări de umori de la recentul summit NATO de la Bruxelles au arătat că, în realitate, președintele Trump are o tehnică prin care încearcă să disloce în prealabil toate presupozițiile și așteptările comune, tocmai pentru a-și spori spațiul de manevră.

După declarații viforoase care îi pun pe interlocutori într-o stare de alertă și de așteptări anxioase, urmează mereu o atitudine calmă și conciliantă, care îi convinge pe partenerii săi să cedeze. Așa cum am văzut și de data aceasta, toate țările vest-europene cu restanțe la NATO au promis să aloce mai mulți bani pentru cheltuielile militare, ceea ce înseamnă că Trump și-a atins obiectivele. Nu demult, cineva atrăsese atenția că D. Trump aplică în politică exact regulile negocierii pe care le expusese el însuși în prima sa carte (”Arta negocierii”).

De fapt nu atât anumite reguli, destul de banale, cât ceea ce Trump numea o ”hiperbolă veridică”, ca tehnică inocentă de promovare. După ani și după ce încasese peste 1 milion și jumătate de dolari din drepturi de autor pentru cartea cu și despre Trump, Tony Schwartz, ”scriitorul din umbră” și adevăratul creator al formulei de mai sus, avea să se dezică de ea cu dezgust, prezentându-l pe Trump drept un mincinos egolatru. Publicația The New Yorker îl cita în 2016 cu această afirmație: ”Hiperbolă veridică este o contradicție în termeni. E, de fapt, un fel de a spune: am mințit, dar ce contează!”

Deși astăzi Tony Schwartz face parte dintre detractorii lui Donald Trump, el a creat o formulă care i se potrivește președintelui mai bine decât își imaginează. Căci lansând amenințări înfricoșătoate la adresa Coreei de Nord, el formula ”o hiperbolă veridică” și la fel a fost, în cazul Europei occidentale, sugestia că ar putea renunța la NATO.

Adevăratul pericol pentru președintele american este acela ca viitorii săi parteneri de negociere să devină imuni la exagerare și atunci metoda lui să eșueze. E uimitor de altfel că vest-europenii nu au deprins încă acest lucru. Se pare că sunt prea mulți aceia care au interesul să simuleze că iau amenințările în serios, tocmai ca să-l poată prezenta pe Donald Trump drept un om iresponsabil, instabil și imprevizibil. E o tactică care s-a întors mereu împotriva celor care au adoptat-o. Căci simulând că văd în ”hiperbolele” lui Trump ceva cu adevărat înfricoșător, ei nu au făcut decât să-i amplifice acestuia puterea de negociere. În fond, Trump nu este nici imprevizibil și nici deplasat, toate susținerile sale, cel puțin cele despre NATO, fiind de un perfect bun-simț.

Revenind la perspectiva locală, se pare că România nu are nimic particular de așteptat, căci scopul întrevederii Trump-Putin este în mod explicit unul menit să pacifice relația ruso-americană și să confirme status quo-ul. Prezența militară americană la Marea Neagră pare justificată mai mult prin protecția exploatărilor petroliere și gaziere concesionate în mare parte unor firme americane, ceea ce aruncă desigur o nouă lumină și asupra unei afirmații mai vechi a unui analist american, George Friedman, care se bucură de o bună primire la București. Acela spunea că românii ar trebui să-și pună resursele la bătaie dacă vor mai multă implicare americană, dar pe atunci opinia publică știa puține lucruri despre resursele din Marea Neagră. În plus, realismul rece și lipsit de empatie cu care a rostit acele adevăruri le-a făcut impopulare, ca și îndemnurile adresate românilor de a-și construi o forță militară proprie, dacă vor cu adevărat să conteze într-o alianță.

De fapt mesajul primit cu regularitate de la Washington a fost acela că situația geopolitică de astăzi este destul de bună așa cum este și că românii, în loc să se vaiete fără încetare (amenințare rusească iminentă etc), ar trebui să profite mai mult de calmul real care li se oferă.