Fierea unei femei

Fără eroismul, înțelepciunea  și frumusețea morală a unor femei ca Angelica Șoiman, o elevă de 18 ani, împuşcată de regimul securist în Bucureşti în decembrie 1989, ca Daniela Dârlescu, o  muncitoare ucisă la 20 de ani de aceeași ucigași comuniști la Sibiu, în 22 decembrie 89, unde am fi azi? Ce am fi azi fără profesoare ca doamna Cornea? Fără ziariste și gânditoare de onestitatea, sagacitatea și înțelepciunea Rodicăi Culcer și Adelei Toplean, fără jurnaliste de investigație ca Emilia Șercan, fără juriste ca Livia-Doina Stanciu, Monica Macovei, Laura Kövesi, fără luptătoare ale acțiunii politice precum Maia Sandu, Clotilde Armand, Cosette Chichirău și atâtea altele, pe care aș vrea să le pot enumera fără excepție?

România e doldora de femei excepționale. De femei meritorii. De femei muncitoare și cinstite. De femei normale. România nu este o țară a panaramelor. Dar atunci de ce unele din ele, puține ce-i drept, dar țipătoare prin definiție și de o stridență smintitoare sunt lăsate să apară atât de des la televizor să ne asurzească și să ne orbească, împroșcând cu noroi oameni onești? De ce sunt expediate în studiourile de televiziune ale mogulilor securiști să participe la campaniile de linșaj menite a scoate din cursă oameni politici și curați și competenți ca Nicușor Dan, dar celui din urmă i se refuză dreptul de a le spune pe nume? De ce mizează pe ele un partid ca PSD? De ce se folosește de ele, spre a induce româncelor falsa impresie că principalul ei contracandidat, Nicușor Dan, ar fi, chipurile, ”misogin”, o candidată de tot sulfuroasă ca bogătașa Gabriela Firea care a controlat total, împreună cu PSD, Bucureștii? 

România panaramelor și ignorantelor

De ce oare, culme a imposturii și ipocriziei, această profitoare scandalagioaică nu se jenează să candideze din partea unui partid ce-și zice, fals, ”social-democrat”, deși, ca femeie, s-a dovedit orice în vandalizata capitală numai gospodină nu, iar formațiunea ei nu reprezintă democrați, dreptate socială și oameni de rând, ci o castă cleptocrată, îmbătrânită în rele mafiote? 

Simplu. Pentru că există încă în capitală nu doar fauna creată de comunism. Din ea fac parte destule exemplare ale categoriei turnătoare, zgripțuroaică și gospodină-aplaudac de mineri invadând la ordinul Securității Bucureștii, care n-au cum să aleagă altceva decât după chipul și asemănarea lor, fiind, deci, parte a electoratului captiv al PSD. 

În trei decenii de manipulări televizate, de propagandă și linșaj, precum și de măsuri populiste gen mărit nejustificat de pensii, menite să ascundă sub un morman de machiaj și iluzii realitatea că ”ne fură ei, maică”, dar ne-ar ”da”, pasămite, ”și nouă”,  s-a mai cristalizat o categorie de alegătoare. Sunt reprezentantele acelui grup esențial în alegeri disputate care sunt nehotărâtele, recrutate, în bună măsură, din categoria ignorantelor. 

Cele din urmă nu știu mai nimic și cu atât mai puțin pe cine să aleagă în scrutine decisive, deși au, de regulă, păreri foarte ferme. Realitatea înconjurătoare, oricât de evidentă e decăderea Bucureștiului sub Firea și PSD, nu le lămurește niciodată pe deplin. 

Unele s-au îndrăgostit nemuritor de Băsescu și nu pricep că omul, turnător la Securitate, e umbra toxică a celui care a fost când, ca președinte, funcția îi reconfigurase parțial creierul și, în ciuda alcoolului, s-a străduit chiar să contribuie la modernizarea și democratizarea României. Or, azi, Băsescu nu prea mai e decât un jalnic depozit de vanități și ranchiună. 

Ajutat de nerozia unora, de greșeala tactică a adversarilor săi de la PNL și USR care nu i-au aruncat un os de ros, precum și de campaniile denigratoare, care sunt cu atât mai eficiente cu cât se găsesc mai mulți ignoranți și nehotărâți manipulabili, Băsescu e periculos nu pentru Firea, ci pentru singurul ei contracandidat cu șanse: Nicușor Dan. În acest scop, Nicușor e acuzat, fals, de un ”misoginism” la fel de imaginar ca presupusul, dar irealul lui ”trafic de influență”. Cum altfel să fie anihilat un politician promițător? Spre a parafraza o lozincă de campanie dragă Gabrielei Firea, e clar că, în spatele anulării oricărui bărbat puternic stă fierea unei femei.

De ce nu iarăși Firea 

Ceea ce nu preface PNL într-un partid mult mai respirabil decât PMP, ori pe Nicușor Dan și USR-PLUS în vreo ușă de biserică. Dar nu de traseismul  abject din PNL, de tranzacționismul lui Barna și de stângăciile verbale ale lui Nicușor Dan e vorba aici. Și cu atât mai puțin de posibilele sale neajunsuri teoretice, pe care nimeni nu le-a evidențiat până acum credibil. 

Fiindcă și de-ar fi Nicușor egal cu zero, chiar dacă i-ar fi scăpat, cu ”panarame”, un termen sexist sau discriminator, ceea ce nu s-a întâmplat, de vreme ce reprezentantul dreptei peneliste și useriste la cursa pentru Primărie numai misogin nu e, iar termenul folosit de el e perfect adecvat anumitor persoane, mintea, demnitatea și responsabilitatea bucureștenilor le reclamă să-l voteze. 

Căci prea sunt evidente duplicitatea și politicianismul grețos dindărătul bruscului puseu de fals ”feminism” al taberei lui Firea, aparent bisericoasa acuzată cândva, credibil, de propriul ei fiu vitreg și de nevasta divorțată a primului ei soț, de adulter și de stricare a unei familii. Și prea sunt vizibile urmările catastrofale ale puterii unor edili de partid și de stat ca Firea.  

Dezastrul pe care-l lasă în urmă Firea

Marea ”neo-apărătoare” a drepturilor femeilor lasă în urmă un București sinistru. Unul ostil femeii, vieții de familie și copiilor. Unul vitregindu-i pe toți participanții la un trafic sufocat. Unul plin de mizerii în chiar buricul târgului. Unul vremelnic fără apă caldă la multe blocuri și sute de mii, ori milioane de locuitori. E o capitală europeană figurând, vai, printre cele mai poluate din Europa. O traversează rable în loc de tramvaie, cu scări și trepte, care le fac extrem de greu de folosit pentru mame cu cărucioare, pentru pensionare, pentru oameni vârstnici și oameni cu disabilități. 

Faimoase sunt obstrucțiile judiciare puse de Firea în calea unei firme arădene care a câștigat licitația realizată de Primărie pentru achiziționarea de tramvaie moderne. Or, marea ”patrioată” Firea - (să-i spunem ”Furea” cum cu net mai puțină îndreptățire i s-a spus contracandidatului ei ”Plicușor Ban”?) - i-a preferat o întreprindere turcească. Tot Firea e responsabilă pentru poduri fără finalitate. Și, cel puțin parțial, a cui dacă nu a ei să fie vina că o minunată urbe a lui Bucur a rămas poate singura capitală din UE fără o centură complet funcțională – ceea ce aglomerează teribil și inutil traficul, poluând Bucureștiul, în loc să faciliteze ocolirea și degrevarea de noxe a orașului. 

Lista calamităților iscate de Firea e, desigur, mult mai lungă. Primăria Firei se laudă cu un număr infim de restaurări de edificii istorice, dar a irosit fonduri apreciabile pe lipsa de gust a unor farafastâcuri oribile, niște mofturi decorând” capitala absolut respingător. Sau pe proiecte inutile, îmbogățind mafioți. S-au tot înălțat borduri, dar trotuarele, ca prostituatele care-l fac, tot stricate au rămas. S-au cheltuit resurse imense pe spoturi tv răsplătind televiziunile de casă ale oligarhiei pesediste în care, culmea, abia în final de mandat li se cere bucureștenilor să trimită online idei edilitare, ca și cum până acum Firea n-ar fi putut dacă ar fi vrut să intre-n dialog cu ei. 

În răstimp, a continuat în pas alert degradarea și demolarea celor mai frumoase case din București, devenite, vai, jaf și pradă rechinilor imobiliari vânând terenuri de clădit rentabil. 

A spune deci că n-am avea ”cu cine vota”, pentru că am pus botul la manipulări sau nu ne e simpatic Nicușor, ori a irosi votul, dându-l unui candidat perdant, e a spori iresponsabil șansele candidatei pesediste și a contribui consistent la perpetuarea calamității.   

Am spus-o și o repet: Există trei probe de responsabilitate: iubim Bucureștiul? Ne apreciem libertatea și demnitatea? Urâm infamia, securismul, ipocrizia, extremismul, impostura și panarama eternului pesedism cleptocrat? Ne asumăm că de noi depinde viitorul, votăm și optăm în București pentru Nicușor Dan.